Astăzi, 25 februarie 2025, România marchează un secol de la unul dintre cele mai importante momente din istoria sa religioasă și națională: ridicarea scaunului arhiepiscopal și mitropolitan al Ungro-Vlahiei la rang de Patriarhie. Acest act istoric a conferit Bisericii Ortodoxe Române un statut egal cu cel al marilor Patriarhii ortodoxe ale lumii, consolidându-i astfel rolul esențial în identitatea spirituală a românilor.
Drumul spre unificarea bisericească (1919-1925)
După Marea Unire din 1918, consolidarea instituțională a Bisericii Ortodoxe Române a devenit o prioritate națională. Un pas esențial în această direcție s-a făcut la 18/31 decembrie 1919, când în scaunul de mitropolit primat a fost ales transilvăneanul Miron Cristea, până atunci episcop de Caransebeș, un fervent susținător al Unirii și al unității spirituale a românilor.
Odată cu alegerea sa, a început procesul de unificare bisericească, menit să aducă sub o singură conducere ecleziastică ortodoxia din toate provinciile istorice ale României Mari. După mai bine de cinci ani de eforturi, acest amplu demers s-a finalizat la 6 mai 1925, când a fost promulgată Legea și Statutul de organizare a Bisericii Ortodoxe Române, fundamentată pe principiile Statutului Organic Șagunian, un document esențial pentru autonomia și organizarea bisericească.
Nașterea Patriarhiei Române (1925)
O etapă definitorie a acestui proces a avut loc la 4 februarie 1925, când Sfântul Sinod a hotărât înființarea Patriarhiei Ortodoxe Române și ridicarea mitropolitului primat la treapta de patriarh. Această decizie a reprezentat recunoașterea oficială a Bisericii Ortodoxe Române ca instituție de rang înalt în lumea ortodoxă.
Pe 25 februarie 1925, legea privind înființarea Patriarhiei Române a fost promulgată oficial, consfințind noul statut al Bisericii. Punctul culminant s-a desfășurat la 1 noiembrie 1925, când, într-o ceremonie fastuoasă, a avut loc învestitura și înscăunarea primului Patriarh al României, Miron Cristea (1925-1939).
Astfel, Biserica Ortodoxă Română devenea o Patriarhie de drept alături de celelalte Patriarhii ortodoxe istorice, consolidându-și prestigiul internațional și oferindu-le credincioșilor români un punct de reper spiritual și identitar.
Un secol mai târziu – Moștenirea Patriarhiei Române
Astăzi, la 100 de ani de la înființarea Patriarhiei, Biserica Ortodoxă Română rămâne un pilon fundamental al identității naționale și spirituale a poporului român. Cu milioane de credincioși, numeroase eparhii în țară și în diaspora, și o implicare activă în viața socială, Biserica Ortodoxă Română continuă să păstreze tradițiile și valorile naționale.
De la Miron Cristea la Preafericitul Părinte Daniel, actualul Patriarh al României, fiecare conducător al Bisericii Ortodoxe Române a contribuit la consolidarea acestei instituții esențiale. Într-o lume în continuă schimbare, Biserica își reafirmă misiunea spirituală, culturală și socip-filantropică, onorând moștenirea celor care au făcut posibil acest ideal.
Un moment de reflecție și speranță
Sărbătoarea de astăzi nu este doar despre trecut, ci și despre viitor. Într-o epocă în care provocările modernității pun la încercare valorile tradiționale, Biserica Ortodoxă Română trebuie să găsească echilibrul între păstrarea tradiției și adaptarea la noile realități ale societății contemporane.
100 de ani de Patriarhie ne oferă șansa de a privi cu recunoștință spre trecut și cu speranță spre viitor. Indiferent de epocă, credința rămâne unul dintre cele mai puternice lianturi ale poporului român.
Astăzi, România își amintește. România sărbătorește. România crede!
