240 de ani de la răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan: O lecție de istorie și o reflecție asupra trădării

Reflectând asupra Marii Răscoale Țărănești din Transilvania, astăzi celebrăm 240 de ani de la izbucnirea acestui moment crucial în istoria noastră națională, condus de cei trei eroi: Horea, Cloșca și Crișan. Această mișcare nu a fost doar o revoltă împotriva opresiunii sociale și economice, ci și un strigăt de unitate și demnitate al țăranilor, care s-au săturat de nedreptățile sistemului feudal. Răscoala a reprezentat un moment de conștiință colectivă, un moment în care vocea celor marginalizați a răsunat puternic și clar, inspirând generații întregi să nu accepte injustițiile.

O lecție din istorie

Răscoala Țărănească a fost alimentată de nemulțumiri adânci și resimțite de generații întregi. Țăranii, constrânși de abuzuri, muncă grea și impozite exorbitante, au ales să se ridice împotriva asupritorilor lor. Horea, Cloșca și Crișan au devenit simboluri ale luptei pentru libertate, dar și exemple de curaj și determinare. Fiecare pas pe care l-au făcut a fost un pas spre dreptate, iar fiecare sacrificiu a fost o piatră de temelie pentru viitorul nostru comun.

Așa cum spunea Nicolae Iorga: „Răscoalele sunt expresia nemulțumirii, dar și a aspirațiilor către libertate și dreptate.” Aceste cuvinte rezonează profund în contextul evenimentelor din 1784, dar și în realitatea contemporană. Ele ne reamintesc că, atunci când cetățenii nu sunt ascultați, ”răscoala” devine inevitabilă.

Trădarea în istoria românească

Trădarea a jucat un rol central în această poveste. Horea și Cloșca s-au confruntat nu doar cu inamicii externi, ci și cu trădarea celor care ar fi trebuit să le fie aliați. Acest fenomen nu este singular în istoria română; de-a lungul timpului, românii și-au trădat adesea conducătorii care au luptat pentru binele lor.

Un exemplu celebru este trădarea lui Mihai Viteazul, care a reușit să unească cele trei principate române pentru o perioadă scurtă, dar a fost asasinat în 1601, în urma unei conspirații orchestrate de unii dintre cei mai apropiați aliați. De asemenea, trădarea lui Avram Iancu, liderul revoluției de la 1848, de către liderii politici ai vremii, ilustrează cum interesele personale pot submina aspirațiile unei întregi națiuni.

O situație actuală alarmantă

Astăzi, în contextul modern, putem observa paralele îngrijorătoare cu trecutul. Deși trăim într-o democrație, multe dintre problemele structurale care au dus la răscoală continuă să existe. Inegalitățile sociale, corupția și indiferența față de nevoile cetățenilor sunt încă prezente în peisajul nostru politic. Cu toate acestea, în loc să ne inspirăm din trecut, politicienii de astăzi par să ignore lecțiile istoriei, preocupându-se mai mult de jocurile de putere decât de bunăstarea cetățenilor. Această desconectare între lideri și popor devine din ce în ce mai evidentă, și este responsabilitatea noastră să ne asumăm un rol activ în schimbarea acestui status quo.

În acest context, este esențial să ne întrebăm: ce anume i-a făcut pe înaintașii noștri să se ridice? De ce nu am învățat din greșelile trecutului? Politica actuală este marcată de o desconectare între decidenți și realitățile cu care se confruntă cetățenii. În loc să promoveze un dialog deschis și constructiv, mulți lideri aleg calea simplă a populismului, oferind soluții temporare care nu abordează problemele fundamentale.

Liderii noștri ar trebui să își asculte alegătorii, să le înțeleagă nevoile și să comunice transparent. Este timpul ca politicienii să devină cu adevărat receptivi la nemulțumirile cetățenilor, nu doar în campania electorală care a și început, ci și în activitatea lor de zi cu zi. Numai așa vom reuși să construim o societate mai echitabilă și mai unită.

Este momentul să ne unim forțele, așa cum au făcut-o înaintașii noștri, și să cerem schimbarea. Fiecare voce contează, fiecare opinie are valoare. Haideți să nu mai permitem ca temerile să ne țină pe loc, ci să ne mobilizăm în jurul valorilor comune: justiție, egalitate și demnitate. Să învățăm din exemplul lui Horea, Cloșca și Crișan, care ne-au arătat că schimbarea este posibilă, chiar și în cele mai întunecate momente.

Un apel la acțiune

Este timpul să ne ridicăm, nu cu violență, ci cu vocea noastră, pentru a reuși să ajungem la schimbarea de care avem atâta nevoie.

Chiar și în vremurile moderne, liderii politici par să nu fi înțeles nimic din lecțiile dure ale istoriei. Protestele masive de după tragedia „Colectiv” (de la care acum 3 zile s-au împlinit 9 ani) au fost un alt exemplu de revoltă împotriva unui sistem corupt și nepăsător. Atunci, oamenii au ieșit în stradă, cerând schimbare și promisiuni concrete. Dar, la nouă ani de la incendiul devastator, la care și-au pierdut viața și doi brăileni, Andrei Petru și Loredana, promisiunile de atunci ale autorităților, printre care aceea de a construi un spital pentru marii arși au rămas doar vorbe goale, iar tragedia pare uitată.

Unii dintre cei cărora acum 9 ani li s-a cerut demisia, sunt din nou pe listele pentru Senat sau Camera Deputeților sau chiar au fost aleși în această vară și ocupă în continuare funcții înalte.

De la comentarii online la absenteism la urne

Când liderii nu ascultă, istoria riscă să se repete, iar ignoranța devine tot mai evidentă.

Românii se simt trădați. Trădați de aceia pe care i-au ales și în care și-au pus toate speranțele. Deziluziile din ultimii 35 de ani i-au dezamăgit pe români care au devenit impasibili la clasa politică. Pe motiv că nu au pe cine și cu cine să voteze, ei își trădează practic țara, viitorul și își acceptă soarta. Ei au ales să nu iasă la vot ci doar să comenteze și să critice pe rețelele de socializare sau pe site-uri de știri. De cele mai multe ori ascunși în spatele unor false identități, au preferat să-și descarce conștiința și sufletul în on-line! Și astfel se simt liniștiți și împliniți! Mulțumiți că au putut să-i înjure pe cei care au puterea, dar fără să facă nimic pentru a schimba în bine lucrurile.

Și astfel cei de la putere rămân în continuare cei aleși deoarece cei dezamăgiți împreună cu cei nehotărâți (care la Brăila sunt în proporție de aproape 52% din totalul celor înscriși pe liste, iar la nivel național de cca. 49%, deci aproape jumătate din populația cu drept de vot a României) preferă să-și trădeze atât trecutul cât și viitorul!

Poate că ar trebui ca fiecare dintre noi să-și amintească de faptul că fiecare generație are datoria de a lupta pentru un viitor mai bun, inspirându-se din lecțiile trecutului.