Franz Beckenbauer, Mario Lobo Zagallo…

Viața își urmează cursul ei natural, indiferent că vorbim de vedete de talie planetară, sau de oameni simpli, oameni de rând.

Începutul de an 2024, de fapt prima decadă a lunii ianuarie, este una neagră pentru fotbalul universal. În numai câteva zile, tocmai când se celebra cu sobrietate un an de la trecerea în neființă a marelui Pele (decedat pe 29 decembrie 2022), alte două valori sacre ale fotbalului mondial, Mario Lobo Zagallo și Franz Beckenbauer, au încheiat conturile cu viața pământească.

Mai întâi a plecat brazilianul care a reușit o incredibilă performanță, de a fi campion mondial în triplă ipostază. Mario Lobo Zagallo a fost coechipier cu Pele, la Cupele Mondiale cucerite de Selecao în 1958 și 1962. După aceea, în 1970, a fost antrenorul naționalei Braziliei, în Mexic, când magicienii auriverde și-au trecut în palmares un al treilea titlu mondial. Tot atunci, la Guadalajara, în drumul către titlu, Brazilia a jucat poate cel mai frumos meci al turneului, contra României, scor 3-2.

Mai mult, în 1994, la un al patrula titlu cucerit de brazilieni, Mario Lobo Zagallo a fost directorul tehnic al echipei în care Ronaldo (nu portughezul) se afla în lot la numai 17 ani. Fostul fotbalist de la Flamengo și Botafogo, atacant în carieră, a murit la Rio de Janeiro, pe 5 ianuarie, la vârsta de 92 de ani.

Franz Beckenbauer, libero de excepție

O altă veste tristă ne-a fost adusă la cunoștință ieri, când Franz Beckenbauer, libero-ul care a inventat practic acest post în fotbalul mondial, a trecut în neființă, în Salzburgul său iubit, la vârsta de 78 de ani. Era bolnav și părea a fi o chestiune de zile până când momentul tragic se va petrece.

Beckenbauer a fost campion mondial cu RF a Germaniei în 1974, după care, în 1990, cu Germania reunificată, a fost campion mondial ca antrenor. Despre el se pot spune foarte multe, însă emblematică rămâne imaginea sa din semifinala Mondialului mexican, 1970, când, în prelungiri, cu umărul dislocat, după o căzătură pe claviculă, a continuat să joace deși avea brațul imobilizat.

Evident, ca și în cazul lui Zagallo, palmaresul lui Beckenbauer este cu mult mai bogat și nu poate fi cuprins în câteva cuvinte sau rânduri. Atât Zagallo cât și Beckenbauer rămân în Pantheonul figurilor fotbalistice ei fiind iubiți, ca modele fotbalistice, de toată lumea.

Hall of Fame-ul din Ceruri și-a completat echipa după ce, recent, alte nume mari precum Cruyff sau Maradona au ajuns tot acolo.

Dumnezeu să îi odihnească!