Mihail Sebastian, evocat la Liceul „Gh. K. Constantinescu”
Elevii clasei a X-a B de la Liceul „Gh. K. Constantinescu” au participat la activitatea intitulată „Scriitorul brăilean Mihail Sebastian – 117 ani de la nașterea sa”, unde au fost coordonați de profesoara de limba română Surdeanu Roxana și bibliotecara Munteanu Rica. Împreună au descoperit date din biografia scriitorului și din activitatea sa literară, au lecturat fragmente din „Steaua fără nume” și au vizionat fragmente din punerea în scenă a acestei piese la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila.
Mihail Sebastian (pseudonimul literar al lui Iosif M. Hechter), cunoscut și apreciat romancier, dramaturg, eseist și publicist român, s-a născut la 18 octombrie 1907, la Brăila, într-o familie de origine evreiască. Între 1915 și 1926 a urmat clasele primare și Liceul „Nicolae Bălcescu” din orașul natal. A absolvit Facultatea de Drept și Facultatea de Filozofie ale Universității din București, după care a încercat, fără succes, să-și ia doctoratul la Paris. A lucrat ca secretar la o importantă casă de avocatură din epocă, fiind și avocat pledant.
Debutează în 1926 cu versuri în revista ieșeană Lumea. Bazar săptămânal și, în publicistică (sub pseudonimul Mihail Sebastian), la ziarul Politica. În 1928, începe să publice la Universul literar, Tiparnița literară, Vremea și devine colaborator, apoi (până în decembrie 1933) redactor la Cuvântul (condus de Nae Ionescu), publicație suspendată în ianuarie 1934, după asasinarea lui I.G. Duca, din cauza pronunțatei orientări progardiste a directorului său. Între 1932–1933, Mihail Sebastian a fost redactor la România literară (săptămânal condus de Liviu Rebreanu), iar între 1932 și 1936 a colaborat la revista Azi (condusă de Zaharia Stancu), apoi la Revista Fundațiilor Regale (redactor între 1936 și 1940), Rampa, Viața românească, L’Indépendance roumaine și altele.
În 1932 îi apare primul volum, Fragmente dintr-un carnet găsit, iar un an mai târziu, pseudoromanul Femei. În 1934, publică De două mii de ani…, cu o prefață de Nae Ionescu, iar atacurilor și criticilor tendențioase declanșate de publicarea acestui volum le răspunde cu lucrarea polemică Cum am devenit hooligan (1935). Îi apar romanele Orașul cu salcâmi (1935, premiat de Societatea Scriitorilor Români) și Accidentul (1940). Se impune în viața literară ca dramaturg cu piesele de teatru Jocul de-a vacanța, Steaua fără nume, Ultima oră (ulterior ecranizate) și Insula (rămasă neterminată).
La 7 septembrie 1940, în baza Decretului-lege din 9 august 1940, Mihail Sebastian este „licențiat din serviciu, fiind evreu”: i se interzice să mai profeseze ca jurnalist și i se retrage licența de avocat pledant. Predă literatura română la Liceul Evreiesc din București. În perioada războiului nu are drept de semnătură, iar piesa Jocul de-a vacanța este interzisă. Pentru a face posibilă reprezentarea, la 1 martie 1944, a piesei Steaua fără nume, un fost coleg de liceu, avocatul Ștefan Enescu, acceptă rolul de „autor” al piesei, sub pseudonimul Victor Mincu.
La începutul anului 1945 este numit consilier la Ministerul Afacerilor Externe. În același an, ia ființă Universitatea Liberă Democratică, unde urma să țină cursuri și Mihail Sebastian. Dar în ziua de 29 mai, în drum spre Universitate, este lovit de un camion și moare, la vârsta de 38 de ani.
