Șezătoare la Viziru

Locuitorii comunei Viziru au demonstrat încă o dată că respectul pentru tradițiile și obiceiurile de odinioară nu le este străin. Și în acest an, șezătoarea tradițională din localitate și-a deschis porțile. Vizirenii, dar și locuitori din alte comune, au fost prezenți la un spectacol cu invitați speciali, desfășurat sub titlul „Șezătoarea din Viziru”.

Activitatea a avut loc duminică, 23 februarie a.c., la Căminul Cultural din localitatea brăileană. Este vorba despre cea de-a șaptea ediție a manifestării, unde au poposit și invitați speciali, care au încântat auditoriul cu tradiționalele cântece și jocuri populare românești.

Organizatorii acestei activități au fost Primăria Comunei Viziru, reprezentată de primarul Ana Cornelia Măcrineanu, și Asociația Grupul de Inițiativă Viziru.

Această activitate a fost organizată cu scopul de a readuce în atenția vizirenilor tradiții și obiceiuri peste care timpul și-a pus amprenta, dar care trebuie păstrate vii și transmise mai departe în memoria colectivă.

Șezătorile la români erau întâlniri tradiționale desfășurate în serile lungi de iarnă, când membrii comunității se adunau pentru a lucra și a socializa. Aceste adunări aveau loc, de obicei, în casele unor gospodari mai înstăriți și aduceau împreună femei, bărbați și tineri, fiecare având un rol bine definit.

Femeile lucrau de mână, pregătind zestrea fetelor sau haine pentru familie, în timp ce bărbații își ocupau timpul cu meșteșuguri, precum confecționarea uneltelor ori a obiectelor casnice. Munca era însoțită de povești, cântece și ghicitori, ceea ce transforma șezătoarea într-un prilej de divertisment și educație. Uneori, se spuneau basme sau legende, transmițându-se astfel cultura populară din generație în generație.

Șezătorile aveau și un rol social important, deoarece aici tinerii se cunoșteau mai bine, iar bătrânii împărtășeau din înțelepciunea lor. De asemenea, erau ocazii pentru comunitate să discute evenimentele satului, să împărtășească sfaturi și să întărească legăturile dintre oameni.

Aceste obiceiuri s-au pierdut treptat odată cu modernizarea satelor, însă ele rămân un simbol al vieții tradiționale românești. În unele locuri, precum Viziru, șezătorile sunt reînviate în scop cultural, pentru a păstra viu spiritul comunității și a readuce în actualitate frumusețea obiceiurilor străvechi.