Expoziție dedicată lui Nicolae Tonitza, la bibliotecă

Sub tema „Pensula care spune, gândește și cântă”, zilele acestea, la Biblioteca Județeană „Panait Istrati” este amenajată o expoziție documentară, organizată la 85 de ani de la moartea pictorului român Nicolae Tonitza (13 aprilie 1886 – 26 februarie 1940).

După cum au precizat organizatorii, „Nicolae Tonitza s-a născut la Bârlad, fiind primul dintre cei cinci copii ai familiei Neculai și Anastasia Toniță. Copilăria lui a fost întunecată de pedepsele pe care le primea din cauza plăcerii de a desena. Școala primară și gimnazială le urmează în orașul natal, dovedind calități excepționale de caricaturist și desenator. Ajunge mai apoi la studii la Iași, în cadrul Școlii Naționale de Belle-Arte, urmând ca, mai târziu, să își îndrepte atenția către unul dintre locurile preferate de artiștii români în epocă: Balcicul. Tot la Iași îl va cunoaște pe Ștefan Dimitrescu, alături de care va lega o strânsă prietenie și împreună cu care va pune bazele celebrei societăți artistice Grupul Celor Patru, care îi avea în componența sa și pe Oscar Han și Francisc Șirato.

Nicolae N. Tonitza va continua să picteze și să compună texte critice de-a lungul vieții sale, fiind prezent la numeroase manifestări artistice colective ale vremii. Studiază la München, apoi pleacă în Italia și Franța, unde execută multe peisaje și continuă să expună. Pictează numeroase biserici, printre care capela Palatului Mitropoliei de la Iași și biserica de la Durău.

Pictor, grafician, literat, critic de artă și profesor, Nicolae N. Tonitza este una dintre personalitățile emblematice ale artei românești moderne. Cunoscut drept „pictorul copiilor”, datorită portretelor pe care le-a realizat avându-i drept inspirație pe cei trei copii ai săi (Irina, Catrina și Petru), dar și pe „Fiica pădurarului”, „Fiica clovnului” ori pe „Katiușa lipoveanca”, Nicolae Tonitza pătrunde în sufletul micilor sale modele și reușește, cu iscusință, să expună inocența și puritatea acestora, având o rară înțelegere a copilăriei.

Folosind sinteza și simplificarea, formele sale rămân totuși vii, clare, luminoase, intens colorate. Tonitza este un pictor de compoziție, când liric, când dramatic. Sinceritatea îl caracterizează, iar punerea în pagină reprezintă aportul său de artist cu mare experiență. Chiar și când redă prizonieri, oameni săraci și dramatizați, pictura lui conține o finețe care o face și mai convingătoare.

Autoportretul a fost la Tonitza o preocupare permanentă. În arta sa, desenul a rămas și el ca un document tragic, dar real. „Coada la pâine”, sumbru, realist, emoționant și, în primul rând, veridic, se înscrie ca o capodoperă a desenului. Nu pot fi neglijate nici nudurile lui Tonitza, care sunt nu doar realiste, ci și subordonate științei compoziției și coloritului. Pictorul Tonitza a fost un artist autonom, iar pictura sa poartă amprenta celei mai clare autenticități, în care culoarea a jucat un rol principal.

Alte lucrări importante ale pictorului, în afara celor menționate, sunt: Grădina din Văleni, Soția artistului, Femei sărace la cimitir, Omul unei lumi, În mahala, Cusătoreasa, Vatra, Casa dascălului, Nud, Maternitate, Nina în verde, Vas cu trandafiri, Nud pe fond decorativ, Cap de copil, Scara hanului Caramiti.

Pictura sa pare uneori decorativă prin simplificarea paletei, dar reușește să invite privitorul la emoție, aducând în prim-plan un limbaj plastic original, care îl definește ca unul dintre marii artiști ai epocii, a cărui pensulă „spune, gândește și cântă”, după cum spunea Tudor Arghezi.

De asemenea, la Sala de Lectură a Bibliotecii Județene „Panait Istrati” din Brăila, puteți răsfoi sau studia opera și viața marelui nostru Tonitza în numeroase monografii, enciclopedii și albume puse la dispoziția publicului larg.