Pe 10 mai, Brăila nu doar își amintește, ci își celebrează unul dintre cei mai străluciți fii: Octav Doicescu, arhitectul care a visat și a construit România modernă cu o viziune rar întâlnită și cu un rafinament ce rămâne de neegalat.
Născut la Brăila, pe 8 ianuarie 1902, Octav Doicescu s-a format în spiritul unei urbe cosmopolite, libere, în care cultura, eleganța și deschiderea spre lume erau parte din identitatea locală. A crescut într-un oraș cu suflet european, iar acel spirit l-a purtat mai târziu în marile proiecte ale țării – dar niciodată departe de Brăila, pe care a purtat-o în inimă ca pe o emblemă.
În 1939, a uimit lumea proiectând Pavilionul României la Expoziția Universală de la New York – o lucrare care nu doar că a reprezentat România cu onoare, ci a fost recunoscută internațional. Primarul metropolei americane, celebrul Fiorello La Guardia, i-a acordat titlul de Cetățean de Onoare al orașului New York – un gest de admirație față de un român, un brăilean, care a făcut din arhitectură un act de diplomație culturală.
Un arhitect care a îmbinat tradiția cu modernismul
Doicescu a fost profund influențat de atmosfera cosmopolită și culturală a orașului său natal. Această influență s-a reflectat în operele sale, care îmbină tradiția cu modernismul, funcționalitatea cu estetica. Această influență s-a reflectat în operele sale, care îmbină tradiția cu modernismul, funcționalitatea cu estetica.
Printre cele mai cunoscute realizări ale sale se numără:
Cartierul Primăverii (fost Jianu): Doicescu a proiectat acest cartier bucureștean, conceput inițial pentru funcționarii Uzinelor Municipale București, care a devenit ulterior un simbol al eleganței și rafinamentului.
Fântâna Zodiac (1935) și Fântâna Miorița (1936): Două monumente emblematice ale Bucureștiului, care îmbină arta cu utilitatea urbană.
Opera Națională din București (1953): Un edificiu cultural de referință, care a fost realizat sub îndrumarea sa, reflectând viziunea sa asupra unei arhitecturi moderne și accesibile.
Institutul Politehnic din București (1964-1969): Un complex educațional care demonstrează preocuparea sa pentru funcționalitate și integrare urbană.
De asemenea, a contribuit la amenajarea Parcului Herăstrău și a proiectat numeroase alte clădiri, precum Restaurantul Românesc de la Băneasa (1930), Yacht Club Snagov (1933) și Centrala Telefonică Nord (1941-1944).
Octav Doicescu – arhitect al frumosului
Cu toate că a fost o figură centrală în modernizarea Bucureștiului și a predat generații întregi de tineri arhitecți, Brăila a rămas parte din fibra sa. Astăzi, o stradă din cartierul Progresul îi poartă numele, ca semn al recunoașterii pe care orașul i-o poartă cu mândrie.
În cartierul Parcul Bordei din București, pe frontispiciul casei sale – proiectată de el însuși – stă scris un mesaj care pare să fi fost gândit și pentru Brăila:
„Locuitorii acestei cetăți, deasupra proprietăților individuale, au o proprietate comună: frumosul.”
Și într-adevăr, frumosul este moștenirea lăsată de Octav Doicescu. O moștenire vie, care se regăsește în fiecare linie armonioasă, în fiecare spațiu public gândit cu respect pentru om, pentru natură, pentru oraș.
Astăzi, în această zi specială de 10 mai, spunem cu mândrie:
Octav Doicescu este Brăila. Și Brăila este mai bogată prin el.
Un simbol al valorii, al rafinamentului și al spiritului vizionar care definește ceea ce înseamnă cu adevărat a fi brăilean.
