Când sălile de sport școlare nu sunt disponibile pentru cluburi: Cazul ACS Cuza Pirates Brăila

  • Solicitările pe care antrenorul Mircea Totolici le-a făcut către colegiile „Bălcescu” și „Murgoci”, unde există săli cu echipament de baschet omologat, au fost respinse de Consiliile de Administrație.
  • În consecință, tinerii din club nu s-au putut antrena adecvat.
  • Nici Inspectoratul Școlar Județean, nici Primăria municipiului Brăila nu se consideră îndreptățite să ajute sportul de tineret, mai precis clubul Cuza Pirates, deși legal se permite acum închirierea sălilor de sport.

Statele Unite ale Americii sunt renumite pentru programele școlare în care educația fizică ocupă un loc de cinste, existând chiar un program bine structurat prin care tinerii cu rezultate sportive deosebite sunt înscriși rapid în facultăți. Europa oferă și ea nenumărate exemple care arată interesul actorilor politici pentru o armonie între zona sportivă și cea educațională. Însă România pare indecisă: să sprijine sau nu sportul de masă (deși declarativ pare altfel), să ajute sau nu sportul de tineret.

Într-o lume fără reguli și fără bunăvoință, e dificil să practici sport într-un club care nu dispune de infrastructura necesară. Câte asociații sportive dețin o sală proprie? De aceea, este benefic să existe oportunități pentru cluburi, precum ACS Cuza Pirates, să încheie parteneriate cu școli pentru a utiliza sălile de sport la antrenamente sau să le închirieze contra cost. A existat o perioadă recentă în care școlilor li s-a interzis să ofere sau să închirieze sălile de sport altor entități – fie persoane fizice, fie cluburi. Dar contextul s-a schimbat, iar acum avem Legea nr. 8 din 2023, care permite asociațiilor și cluburilor sportive să desfășoare antrenamente în școli. Cu toate acestea, „Bazele şi instalaţiile sportive proprii pot fi puse la dispoziţie…” pare să genereze ambiguități. Pentru că școlile pot refuza.

Astfel, în mai multe rânduri, antrenorul Mircea Totolici, conducătorul Asociației Club Sportiv Cuza Pirates Brăila, a solicitat Colegiului Național „Nicolae Bălcescu” și ulterior Colegiului Național „Gh. Munteanu Murgoci” să i se permită, prin contract de închiriere cu plată, să organizeze antrenamente cu membrii clubului în sălile lor de sport. Multe dintre aceste solicitări au fost adresate celor două școli pentru că ele dispun de echipamente de baschet omologate, esențiale pentru clubul care participă la competiții naționale. Cu toate acestea, răspunsul a fost în mod repetat unul negativ, indiferent de motivele invocate.

Consiliile de Administrație ale celor două instituții de învățământ au respins solicitările, invocând diverse motive – de la probleme legate de orar până la lucrări de reparații. Totolici s-a adresat și Inspectoratului Școlar Județean Brăila și Primăriei municipiului Brăila, însă și de la aceste instituții răspunsurile au fost negative. ACS Cuza Pirates Brăila colaborează și cu sala Polivalentă, unde desfășoară antrenamente în limita timpului disponibil, dat fiind că majoritatea timpului este rezervată echipei de handbal HC Dunărea. Clubul achită pentru aceste servicii și are membri care contribuie financiar, deși există și unii care nu fac acest lucru, provenind din familii cu venituri modeste.

Pentru a clarifica situația, la una dintre cererile adresate colegiului „Bălcescu”, unde ACS Cuza Pirates a avut o activitate îndelungată (contra cost), Mircea Totolici a anexat și dovada achitărilor efectuate, însă fără succes.

La sfârșitul lunii iulie, câțiva tineri din club au protestat public, afișând pancarte pe care scria: „Vrem să ne lăsați să facem antrenamente”. Acest incident a fost mediatizat la nivel național, dar, din păcate, fără rezultate concrete.

De ce nu urmăm exemplul Statelor Unite sau al Europei în ceea ce privește sprijinul acordat dezvoltării armonioase a tinerilor? De ce rămânem blocați în refuzuri fără sens, când ar fi mult mai simplu să găsim soluții? Deoarece miza aici nu este una trivială sau materialistă. Discutăm despre tineret și sport, două elemente esențiale pentru dezvoltarea fizică și mentală a individului. Dar se pare că aceasta este o realitate cunoscută de prea puțini.