În perioada 23 august – 6 septembrie 2024, la Muzeul Brăilei va putea fi admirată expoziția „George Enescu și Casa Regală a României”, organizată de Muzeul Național „George Enescu” și care face parte din Zilele Enescu, o manifestare amplă dedicată împlinirii a 143 de ani de la nașterea compozitorului George Enescu.

Cei care vor ajunge la Muzeul Brăilei în această perioadă au posibilitatea de a admira documente originale care pun în lumină modul în care muzicianul s-a bucurat de stimă și prețuire din partea Casei Regale a României. Potrivit organizatorilor, „este vorba despre fotografii și documente ordonate cronologic de-a lungul a peste patru decenii, din 1898 până în 1943, punând în lumină viața compozitorului, interpretului George Enescu și relația sa cu Palatul Regal, intersecțiile sale cu viața artistică de la curtea regală, plus diferite formule în care muzicianul a rezonat în conștiința suveranilor români – mărturie stau și înaltele distincții acordate de toți suveranii României. În timpul domniei regelui Carol I și reginei Elisabeta, cunoscută sub pseudonimul literar Carmen Sylva, încep relațiile muzicianului cu Casa Regală; în anul 1898 are loc debutul – Enescu împlinea 17 ani. Carmen Sylva i-a dedicat poezia cu titlul „Einem jungen Genie”/ „Unui tânăr geniu”. Tot atunci, pentru aniversarea celor 17 ani, regina i-a dăruit colecția completă (60 de volume) a operelor lui J. S. Bach în ediția prestigioasă a Societății „Bach” din Leipzig – un dar cu adevărat regesc pe care Enescu îl va evoca în volumul său de „Amintiri”. Tot în 1898, are loc la Paris prima audiție a Poemei Române de Enescu, acest Opus 1 al compozitorului dedicat Reginei Elisabeta: „Omagiu respectuos M.S. Regina României” sună dedicația înscrisă de autor pe frontispiciul lucrării, în al cărei final se regăsește Imnul Regatului României. George Enescu a compus, pe versurile reginei poete Carmen Sylva, în perioada 1898 – 1908, mai multe lieduri – manuscrisele sale stau mărturie. Carmen Sylva era, ea însăși, o muziciană cultivată, cunoscătoare a literaturii muzicale clasice și romantice, pianistă și organistă. Astfel, regina Elisabeta a inițiat la Peleș un cerc muzical – un model pentru saloanele muzicale ce vor lua naștere în jurul anului 1900 și în aristocrația românească – unde suverana cânta la pian, armoniu sau orgă. Violonistul Enescu a concertat adesea în aceste reuniuni, uneori acompaniat chiar de regină, alteori în formații de trio sau cvartet – a fost prim violonist în cvartetul „Carmen Sylva”.

Seratele muzicale ce aveau loc frecvent, mai ales după 1920, în palatul Cantacuzino, din inițiativa Mariei Cantacuzino (Maruca), viitoarea soție a lui Enescu, și în care acesta apărea ca violonist sau pianist, câteodată prezentându-și compozițiile proprii, i-au avut în repetate rânduri ca invitați pe membrii familiei regale – regele Ferdinand, regina Maria, uneori prințesele Elisabeta și Marioara (Mignon). Între regina Maria și Maruca Cantacuzino a existat o vie și susținută prietenie, reflectată și în corespondența celor două. Un articol semnat de regina Maria, consacrat lui Enescu, apare în presa românească în 1931, cu prilejul aniversării celor 50 de ani ai muzicianului – prilej cu care Enescu a fost decorat și de Carol al II-lea; o a doua distincție fiindu-i acordată de același suveran în 1937. În volumele de memorii ale reginei Maria, personalitatea lui George Enescu este evocată nu o dată cu sensibilitatea și farmecul atât de caracteristice scrisului literar al reginei. Acest capitol din istoria legăturii lui Enescu cu familia domnitoare a României este de asemenea atent redat în expoziție, unde sunt și fotografiile celor două distincții acordate lui Enescu de regele Mihai, în 1941, când Enescu împlinea 60 de ani, și în 1943”.