Expoziție documentară dedicată lui Vasile Voiculescu, la Bibliotecă

Expoziția documentară „Poetul îngerilor”, dedicată aniversării a 140 de ani de la nașterea poetului și dramaturgului Vasile Voiculescu, este organizată în perioada 27 noiembrie – 6 decembrie 2024, în holul Secției Împrumut Cărți pentru Adulți a Bibliotecii Județene „Panait Istrati” Brăila.

Cu acest prilej, organizatorii, prin vocea bibliotecarului Silvia Iacob, au oferit și câteva informații despre cel care a fost supranumit „Doctorul fără de arginți”, dar și „Poetul îngerilor”. Astfel, Vasile Voiculescu „s-a născut la data de 27 noiembrie 1884, în comuna buzoiană Pârscov, într-o familie de gospodari înstăriți. Școala a început-o în satul Pleșcoi, Buzău, în 1890. Cursul primar l-a absolvit la Buzău. A urmat studii liceale la Liceul „Alexandru Hâjdeu” și apoi la Liceul „Gheorghe Lazăr” din București. Preocupat de materialism, pozitivism și evoluționism, îi citește pe Littre, Claude Bernard, Auguste Comte, Darwin și Spencer. Studiază opera lui Wundt, Harald Hoffding, Pierre Janet și W. James, fiind atras de psihopatologie și psihofizică. Studiile universitare le-a început la Facultatea de Litere și Filosofie din București (1902–1903) și le-a continuat la Facultatea de Medicină, în 1903. A absolvit medicina în 1909, a fost medic rural în câteva județe, iar pentru generozitatea cu care își trata bolnavii i s-a spus «Doctorul fără de arginți». Era preocupat de interacțiunile dintre psihic și trup și se spunea despre el că avea o «bunătate serafică», pe care o arăta oricui.

Începuturile poetice ale lui Vasile Voiculescu au stat sub influența poeziei lui Vasile Alecsandri, Alexandru Vlahuță și George Coșbuc. Lirica sa din perioada interbelică se distinge prin puternice accente religioase, generate de convingerea că există Dumnezeu. Ea se înscrie în curentul tradiționalismului interbelic, care se va transforma în poezia gândiristă. Înclinația spre teluric și elementar, spre sentimentul religios, este transpusă în simboluri și alegorii. Apar treptat semnele expresionismului: tumultul vieții pulsând în vegetația din jur, sufletul devine spațiul unor frământări ca în pragul apocalipsului. Temele religioase preferate sunt Nașterea, venirea Magilor și moartea Mântuitorului. În volumul „Poeme cu îngeri” sunt foarte multe prezențe angelice, întreg universul poetic fiind cuprins de această hierofanie.

Devine medic și doctor în medicină la București, ține la radio o serie de conferințe de medicină pentru țărani (emisiuni renumite), dar pasiunea pentru scris se amplifică. A scris și povestiri fantastice. În proză îi apar postum „Capul de zimbru”, „Ultimul Berevoi”, ambele volume de povestiri, romanul „Zahei orbul” și „Teatru”. Unele dintre povestiri au fost scrise în perioada când a fost exclus din viața literară. Din dramaturgie, între altele: „Duhul pământului”, „Demiurgul”, „Gimnastică sentimentală” și „Pribeagul”.

În 1941 i-a fost conferit Premiul Național de Poezie. A fost timp de patru ani deținut politic în închisorile comuniste (1958–1962). A fost condamnat din eroare judiciară, alături de alți membri sau colaboratori ai „Rugului Aprins” (Sandu Tudor, Sofian Boghiu, Dumitru Stăniloae, Benedict Ghiuș, Alexandru Mironescu, Adrian Făgețeanu, Roman Braga etc.). În închisorile politice Jilava și Aiud, unde a fost încarcerat, Vasile Voiculescu s-a îmbolnăvit de TBC la coloana vertebrală și a fost imobilizat la pat, dar a continuat să aibă același comportament al omului superior, empatic și capabil de o profundă dăruire și solidaritate. A fost eliberat din închisoare în 1962, foarte bolnav, și a murit un an mai târziu, pe 26 aprilie 1963, în locuința sa din București.”