
Ilarie Voronca și pictopoezia, la Muzeul Brăilei „Carol I”
Muzeul Brăilei a găzduit luni, 18 decembrie, o activitate prilejuită de împlinirea a 120 de ani de la venirea pe lume a poetului avangardist Ilarie Voronca, născut la Brăila. Evenimentul a fost coordonat de Liliana Șerban, șefa Secției Memoriale.
Au participat elevii claselor a XI-a B și C de la Liceul Teoretic „Mihail Sebastian”, însoțiți de Ionica Lungu, profesor de educație plastică.
În deschiderea activității, prof. dr. Valentin Popa a făcut o prezentare a vieții și operei poetului, supranumit de criticul literar Eugen Lovinescu „Miliardarul de imagini” tocmai pentru bogăția și ineditul imaginilor din lirica sa inovatoare. Cei prezenți au audiat și câteva poezii din volumele „Restriști” și „Ulise”.
Elena Nicoleta Albu, educator muzeal la Secția Artă, a descris conceptul de pictopoezie promovat de Ilarie Voronca și Victor Brauner, pictor și poet suprarealist, tot evreu de origine. Cei doi, împreună cu Stephan Roll, au editat unicul număr al revistei 75 HP, publicație literară avangardistă ce îmbina elemente de constructivism și dadaism, apărută în octombrie 1924.
În continuare, elevii au fost invitați să experimenteze conceptul de pictopoezie, îmbinând cuvintele și imaginile vizuale într-un mod inedit.
Ilarie Voronca – poet avangardist, născut la Brăila
Ilarie Voronca s-a născut pe 31 decembrie 1903, la Brăila, într-o familie de evrei, având la naștere numele Eduard Marcus. A debutat în anul 1922 în revista lui Eugen Lovinescu, „Sburătorul literar”, cu versuri simboliste influențate de George Bacovia și Camil Baltazar. Volumul de debut, Restriști, apare un an mai târziu, în 1923. O poezie citadină, impregnată de tristețe, care nu anunța tendințele avangardiste de mai târziu.
În 1927, prin volumul Colomba, apărut la Paris, Voronca pășește pe tărâmul suprarealismului, al onirismului. În 1933 se stabilește în Franța, scriind după această dată în limba franceză. În 1938, face parte din mișcarea de rezistență franceză, ca scriitor și luptător.
Se sinucide în 1946, la Paris, în urma unei dezamăgiri amoroase, în timp ce lucra la un Manual al perfectei fericiri.