Nicu Alifantis, expoziție la Casa Umorului Desenat



Având drept titlu „Memorabilia”, în cadrul Zilelor Brăilei, o expoziție se anunță a fi una aparte în peisajul cultural brăilean. Este cea al cărei vernisaj va avea loc pe 16 august 2024, iar protagonist este cunoscutul Nicu Alifantis. De altfel, cu acest prilej, cunoscutul cantautor se va afla în rândul brăilenilor, iar a doua zi, pe 17 august, va susține un concert.

Expoziția „Memorabilia” cuprinde mai multe obiecte – fotografii, recuzită de teatru, instrumente muzicale, afișe aparținând cantautorului Nicu Alifantis, născut la 31 mai 1954, la Brăila, din părinți greco-macedoneni (mama sa, Evdocsia, era aromâncă, iar tatăl său, Menelaus, grec). Este angajat în 1975 la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila și devine destul de cunoscut și iubit de public, astfel încât în 1976 casa de discuri Electrecord îi editează primul material discografic, „Cântec de noapte”, cu patru piese. În același an se înscrie în ATM.

După armată, devine membru al Cenaclului Flacăra, condus de poetul Adrian Păunescu, și participă la majoritatea „Întâmplărilor artistice”, melodii ale sale figurând pe compilațiile „Folk 1” și „Folk 2” apărute la Electrecord în 1977 și, respectiv, în 1978. În 1983, la apariția triplului LP care marca 10 ani de activitate a cenaclului, Nicu Alifantis este cel mai bine reprezentat cantautor de pe acest album, figurând cu trei piese.

În 1995 fondează grupul Alifantis & Zan, ca trupă de studio pentru albumul său „Voiaj”. Un an mai târziu, după înregistrarea albumului „Nichita”, Zan devine o trupă de proiecte din care mai fac parte: Virgil Popescu (chitară bas, voce), Sorin Voinea (claviaturi, voce), Răzvan Mirică (chitară electrică și acustică, sitar, mandolină, voce) și Relu Bițulescu (baterie).

În aprilie 1999 înființează Fundația Nicu Alifantis cu scopul de a promova „proiecte artistice în care valoarea, forța și autenticitatea vor fi primordiale”.

Despre Nicu Alifantis, scriitorul și poetul Emil Brumaru afirma că „ne scrie cu sufletul pe cântecul vieții fiecăruia dintre noi cuvintele-i simple, afectuoase, dulci-amare, lăsându-ne destrămați o clipă, reînviindu-ne apoi, mai bucuroși, mai teferi, întru poezia-i caldă. În inima mea, toată blândețea-l simte poet de când lumea și-s fericit să o spun și altora. Și s-o repet până la îngeri!”.