Picături de suflet

Doar ce ajunsesem la Brăila și începusem să umblu precum un poștaș cu tolba plină de CV-uri în căutarea unui loc de muncă. Era perioada acelor ani de criză financiară la nivel planetar. După aproape un an de căutare am ajuns și la ușa unei redacții de ziar. Am depus CV-ul, unul destul de consistent în tărâmul scrisului, dar nu al jurnalismului, ci pe cel al literaturii. Mi s-a spus, ca și în alte locuri, să las hârtia și că voi fi sunat. Nu era primul birou în care primeam promisiunea… Începusem să mă obișnuiesc. După un an de căutări, am ajuns în altă redacție de ziar unde mi s-a cerut să scriu un articol, după ce mi-am prezentat CV-ul. Am mers acasă, am scris articolul, am trimis pe e-mail și a doua zi l-am citit ca editorial în ziarul respectiv, publicat pe prima și pe cea de a treia pagină. Așa a început Aventura mea brăileană!

Am fost adoptat de Brăila și de brăileni, eram nelipsit de la evenimentele culturale, așa l-am cunoscut pe poetul, cronicarul și bibliotecarul Aurel Furtună. Am ajuns să ne împrietenim, domnia-sa lucra pe atunci la Biblioteca Județeană Panait Istrati. La două zile după publicarea primului articol pe meleaguri brăilene, ziarul respectiv s-a închis. Am reluat căutările în scopul găsirii unui loc de muncă, editoarea care mă publicase m-a ținut aproape și așa am ajuns, după vreo jumătate de an, să lucrez în redacția noii reviste apărute pe piața presei brăilene. Pe politică și cultură.

În ani, prietenia cu domnul Furtună a devenit din ce în ce mai strânsă. Singuratatea ucide, așa că dumnealui și-a alungat-o prin unirea propriei picături de suflet cu o altă picătură de suflet. Da, așa am reîntâlnit-o pe jurnalista și prozatoarea Paula Gurău. Așa am cunoscut îndeaproape două picături frumoase de suflet! Destul de des fiind invitat în casa celor doi Oameni de cultură, am avut onoarea de a afla multe lucruri din istoria literaturii și jurnalismului brăilean din anii de după revoluția din ‘89. Discuții plăcute, savuroase, pline de informații utile mie, spuse cu mult umor de către cei doi. Povestiri interesante. Cred că la a doua vizită i-am spus doamnei Gurău:

– Vă amintiți că, cu ceva ani în urmă, am fost în redacția ziarului Actualitatea unde am lăsat un CV pentru angajare? Mi-ați spus că voi fi sunat și…

– Da, de-abia după ce te-ai făcut vizibil în presa și literatura de aici mi-am amintit de momentul refuzului de a te angaja. Nu știam cine ești, de unde vii, ce știi să faci și…

– Dar nu-i așa că, imediat după ce am ieșit pe ușa biroului, ați aruncat CV-ul la coșul de gunoi? Mi-am închipuit că veți face ca ceilalți.

– Da. Virgilică, cine și ce știa despre tine?

Cei aproape zece ani de prietenie cu doamna Gurău s-au bazat pe respect și ajutor reciproc: am făcut ceea ce am știut când domnul Furtună m-a chemat să-i remediez vreo problemă a laptopului, să-i descarc din e-mail vreo carte la care trebuia să scrie vreo prefață sau s-o corecteze, să trimit materialele ambilor către revista Casa Speranței, cumpărarea unor medicamente etc. Furtună Aurel, președintele Cenaclului Casa Speranței de la C.A.R.P. Ana Aslan, doamna Gurău Paula fiind secretara acestuia. Și aici respectul și admirația au fost reciproce.

Paula, economist de profesie, dar dăruită cu mult har scriitoricesc, a debutat cu volumul de tablete literare Picătura de suflet. Volumul fiind publicat la Editura InfoEST în anul 2019. Lansarea, pe care am filmat-o (https://www.youtube.com/watch?v=w5jG7-eYlg0), a avut mare success, sala a fost plină, iar la prezidiu au fost Oameni care au vorbit la superlativ, dar sincer, despre cartea cu care a debutat jurnalista Paula Gurău. Cu ce m-au ajutat cele două picături de suflet? Cu sfaturi folositoare, cu susținere morală, cu vorbe blânde în zilele cele mai grele mie, cu dragostea lor, dar și cu prefețe la cărțile mele și susținere necondiționată de la prezidiul evenimentelor mele. Critica acestora a fost mereu constructivă, mi-a fost de mare folos!

Paula, Paula Gurău, Dumnezeu să o odihnească în pace!, a fost o fire veselă, glumeață, luminoasă, optimistă, talentată, luptătoare și, într-un cuvânt, plină de viață dincolo de problemele grave de sănătate cu care se lupta! Așa și Omul care i-a fost alături mulți ani; doi oameni, cu majuscule! două picături de suflet într-una singură, uriașă, caldă, sinceră, modestă, blândă ca de catifea. Respect și recunoștință veșnică Paulei! Condoleanțe sincere domnului Aurel Furtună!

P.S: Sâmbătă dimineață la 8 am fost anunțat telefonic de către domnul Furtună că Paula a încetat din viață în această noapte la spital și că se află depusă la morga spitalului. Minute de tăcere, păreri de rău. Și telefonul s-a închis. Ce mai putem spune? Astăzi, duminică, 14 ianuarie 2024, am fost sunat în jurul orei 16, tot de domnul Furtună: Mâine, luni, 15 ianuarie 2024, sicriul cu trupul neînsuflețit al jurnalistei și prozatoarei Paula Gurău va fi depus în capela bisericii Sfânta Filofteia din cartierul Nedelcu Chercea, Șoseaua Focșani. Stâlpii vor fi citiți odată cu înmormântarea (ora va fi anunțată mâine), înmormântare care va avea loc marți, 16 ianuarie 2024, în cimitirul bisericii Sf. Filofteia.