Se împlinesc astăzi 89 de ani de la trecerea în neființă a celui care a făcut Brăila celebră pe harta literară a lumii, Panait Istrati. 2024 este și anul centenarului Chirei Chiralina, prima povestire din ciclul autobiografic Adrian Zograffi, publicată în 1924, la Paris, cu o prefață semnată de scriitorul francez Romain Rolland. Până la acel moment, Panait Istrati se remarcase îndeosebi în domeniul publicistic, cu articole politice dovedind o vădită orientare de stânga.

Au urmat, în același ciclu literar, Moș Anghel (1924), Haiducii I și II (1925-1926), Codin (1926), Mihail (1927), Casa Thuringer (1933), Biroul de plasare (1933), Mediterana. Răsărit de soare și Mediterana. Apus de soare (1934-1935), toate publicate în Franța, în limba franceză.

Dintre lucrările apărute în afara ciclului autobiografic, poate cel mai celebru este romanul Ciulinii bărăganului, apărut în 1928, la Paris, și abia în 1943 și în limba română, la Editura Modernă.

Panait Istrati, scriitorul universal contestat de contemporani

Comparat deseori cu Maxim Gorki, Romain Rolland sau Nikos Kazantzakis, Panait Istrati rămâne unic prin exotismul universului său literar, ancorat în ținuturile Orientului și ale porturilor dunărene, toposuri mai puțin abordate în literatura noastră de până atunci. Personajele sale sunt, asemenea creatorului lor, „naturi impetuoase, fără multe scrupule, întreprinzători și harnici la ocazie și în genere străbătuți de un nostalgic sentiment al lungimii și lărgimii pământului. Firi individuale în toată puterea cuvântului oameni care știu că bucata de pâine pe care o mănâncă nu și-o datoresc decât lor și care sunt aduși astfel să prețuiască energia personală mai presus de orice”, cum observa criticul literar Tudor Vianu (Scriitori români din secolul XX).

Contestat de contemporani, prea puțin în atenția criticilor români ai vremii din cauza literaturii sale de limbă franceză, Panait Istrati a devenit totuși unul dintre cei mai cunoscuți scriitori români peste hotare, opera sa fiind tradusă în peste 30 de limbi.

S-a născut la 10 august 1884, la Brăila, ca fiu nelegitim al spălătoresei Joița Istrate cu Gheorghios Valsamis, contrabandist grec. Copilăria și-a petrecut-o la Baldovinești, în casa buniii sale, părăsind școala după doar șase clase primare. Spirit de nomad, a lucrat ca ucenic al unui cârciumar, al unui brutar și al unui vânzător ambulant, apoi cărbunar la bordul navelor Serviciului Maritim Român, călătorind prin diferite orașe, de la Constantinopol la Alexandria, Cairo, Napoli și Paris. După o tentativă de sinucidere, în 1921, este încurajat de idoul său, scriitorul francez Romain Rolland, să își urmeze vocația de scriitor. Textele sale apar majoritatea în limba franceză, în țara de adopție, Franța. În 1930, se întoarce defintiv în România. Bolnav de tuberculoză, moare la sanatoriul Filaret, la 16 aprilie 1935.

Scriitorul nu a locuit în Casa Memorială „Panait Istrati”

Casa Memorială „Panait Istrati” se află în Grădina Publică din Brăila. Puțini însă știu că scriitorul nu a locuit niciodată aici. Clădirii i-a fost atribuită această destinație acum 40 de ani, în 1984, cu prilejul centenarului scriitorului, pentru că nicio clădire din cele în care a locuit la Brăila nu s-a păstrat.

Imobilul, înscris în Lista Națională a Monumentelor Istorice, datează de la începutul secolului al XX-lea, ca locuință a grădinarului. Construită odată cu serele, în 1898, în stil neoromânesc, clădirea are ziduri de cărămidă și este acoperită cu tablă, având parter și un demisol înalt. Parterul este compus dintr-un hol central din care se face accesul în alte trei săli.  După 1947, construcția a fost trecută în administrarea sectorului „Spații verzi” al Primăriei Brăila, tot cu funcție administrativă.

Din 1984, parterul găzduiește Expoziția memorială „Panait Istrati”, reunind manuscrise, obiecte personale, piese de mobilier, cărţi cu autograf, ediţii rare, ediţii princeps, fotografii-document, obiecte ce au fost cumpărate, în cea mai mare parte, de la ultima soţie a scriitorului, Margareta Istrati. Cele două săli mai mici recompun interioarele casei scriitorului, camera de lucru și sufrageria. Sala mai mare găzduiește o expoziție foto-documentară dedicată vieții și operei istratiene.

Tot în Grădina Publică se află și Bustul lui Panait Istrati, realizat de sculptorul Oscar Han, din bronz, în 1968, de asemenea monument istoric. Biblioteca Județeană  și un liceu tehnologic din Brăila poartă numele scriitorului brăilean.

Locanta „Kir leonida”, astăzi sediul Comunității Elene din Brăila

Dacă niciuna dintre casele în care a locuit Panait Istrati la Brăila nu s-a mai păstrat, turiștii pot vedea localul în care acesta a fost băiat de prăvălie. Este vorba despre clădirea din Strada Malului nr. 1, monument istoric cu denumirea de Locanta „Kir leonida”, astăzi sediul Comunității Elene din Brăila. Clădirea datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea, fiind situată atunci în centrul cartierului grecesc Karakioi.

Panait Istrati evocă anii de ucenicie în Căpitan Mavromati:

Strada Malului. Acel coridor scurt care începe din Calea Călăraşilor şi se termină la malul Dunării, de unde şi numele. Se afla în plin Carachiu (Karakioi), cartier în majoritate grecesc, chefliu şi guraliv, dar nu bătăios ca Atârnaţii şi Comorofca. Karakioiul mă atrăgea prin voioşia lui pacifică, prin latura lui cosmopolită. Eram angajat la crâşma lui Kir Leonida, reputată prin vinurile şi mâncărurile ei. Dădeam în brânci optsprezece ore pe zi, stâlcit cu bătaia pentru cele mai neînsemnate greşeli. Destinat să-mi fac ucenicia crâşmărească la spălatul vaselor, mai trebuia, între timp, «să învăţ hruba», nemărginitul labirint al celor două sute de butoaie cu vinuri şi rachiuri, pierdute în inima pământului, unde ajungeai după ce parcurgeai cele optzeci de trepte ale scărilor; să învăţ pe dinafară zecile de calităţi ale băuturilor şi să le recunosc, mai târziu, după culoare şi miros.

Casa Memorială „Moș Dumitru” din Baldovinești

O replică a casei în care a copilărit scriitorul se află astăzi în satul Baldovinești, comuna Vădeni. Casa Memorială „Moș Dumitru” reproduce casa personajului istratian, fratele mamei sale. Aici a copilărit Istrati, la bunica Nedelea, sub îndrumarea celor doi unchi ai săi, Dumitru și Anghel. Cel din urmă a deținut în aceeași localitate cârciuma „La Moș Anghel”, care a dăinuit până în zilele noastre, bucurându-se de un mare interes turistic până în anii ’90. Casa Memorială „Moș Dumitru” din Baldovinești a fost renovată din bugetul local, aici fiind expuse obiecte casnice tradiționale, mobilier și fotografii vechi.