Sarea pământului, dizolvată în lacrimi de neglijență: incompetență, patronaj politic și dezastrul SALROM

Evenimentele recente, care au dus la inundarea minei, au cauzat daune materiale semnificative și au pus în pericol mijloacele de trai a nenumărate familii și antreprenori care depindeau de mină.

În urma dezastrului, demiterea de către ministrul Economiei a echipei de conducere a SALROM s-a lovit de rezistență, subliniind și mai mult natura profund înrădăcinată a problemei. Această analiză aprofundează cauzele fundamentale ale dezastrului de la Praid, examinând rolul pe care incompetența, patronajul politic și neglijența sistemică l-au avut în îngenunchearea SALROM, o întreprindere de stat cheie. Dar întrebarea fundamentală rămâne: Cine va plăti în cele din urmă prețul pentru mina de la Praid?

Esența problemei constă în nerespectarea flagrantă a expertizelor, a lipsei bunului-simț și a practicilor de management nesănătoase care au caracterizat conducerea SALROM timp de ani de zile. Mai mult decât atât, sursa tragediei se regăsește în lipsa de interes manifestată de conducere în a se documenta, chiar și sumar, asupra pericolelor care pândesc o astfel de exploatație minieră. Dacă măcar unul dintre manageri ar fi avut decența de a consulta expertizele numeroase întocmite de specialiști de-a lungul anilor, dezastrul de la Praid ar fi putut fi evitat.

Incapacitatea flagrantă de a da atenție avertismentelor repetate, de a acorda prioritate siguranței și de a investi în sustenabilitatea pe termen lung, demonstrează incompetența și un cinism revoltător față de obligațiile pe care le aveau față de angajați și comunitate. Faptul că unor astfel de persoane, care păreau profund dezinteresate și complet necalificate pentru funcțiile lor, li s-a permis să rămână în funcții atât de mult timp ridică întrebări tulburătoare cu privire la procesul de selecție, la criteriile de performanță inexistente, se pare, și la stimulentele care stau la baza luării deciziilor în cadrul SALROM.

Dezastrul de la Praid aruncă o umbră lungă asupra viitorului României, dincolo de zidurile prăbușite ale minei. Consecințele depășesc cu mult reparațiile costisitoare și compensațiile financiare, atingând viețile oamenilor și economia întregii regiuni. Redresarea implică pierderi grele în turism, o infrastructură compromisă și o încredere publică zdruncinată din temelii. Astfel de evenimente tragice sunt un semnal de alarmă, care arată importanța unei guvernări responsabile, a unor decizii transparente și a unui angajament neclintit față de interesele pe termen lung ale națiunii, nu doar pentru câștiguri politice trecătoare. Adevărul despre ceea ce s-a întâmplat la Praid trebuie să iasă la lumină, iar responsabilii trebuie să plătească pentru faptele lor, căci doar așa putem spera să evităm repetarea unei astfel de tragedii.

Dezastrul de la Praid nu este pur și simplu un caz nefericit sau care are la bază circumstanțe neprevăzute; este rezultatul direct al unei probleme sistemice a numirilor politice și a incompetenței manageriale care a afectat SALROM de ani de zile. Așa cum se constată, persoanele cărora li s-a încredințat conducerea SALROM și a Salinei Praid au fost adeseori numite politic, în industria minieră sau în gestionarea unui managment, fiind plasate în funcții de putere ca recompensă pentru loialitatea politică sau ca mijloc de asigurare a patronajului, fără a avea abilitățile, cunoștințele și expertiza necesare pentru a supraveghea eficient operațiunile unei întreprinderi de stat esențiale.

Constatarea cutremurătoare că acești manageri ”nici măcar nu înțelegeau de ce se află acolo”, dezvăluie abisalul nivel de incompetență și nepăsare care caracteriza conducerea SALROM. Mai preocupate de menținerea funcțiilor și de mulțumirea patronilor politici decât de asigurarea siguranței și sustenabilității minelor din România, aceștia pur și simplu nu au reușit să prevină dezastrul de la Praid. Faptul că nu au reușit să citească sau să dea atenție avertismentelor cuprinse în rapoartele experților, în ciuda potențialelor consecințe, demonstrează un nivel șocant de neglijență și o lipsă profundă de respect pentru bunăstarea companiei, a angajaților săi și a comunității.

Unul dintre cele mai condamnabile aspecte ale dezastrului de la Praid este faptul că ar fi putut fi evitat dacă  cei de la conducere ar fi ținut cont de avertismentele cuprinse în rapoartele experților, întocmite cu ani în urmă. Aceste rapoarte, pregătite de profesioniști calificați, cu vaste cunoștințe în industria minieră și despre condițiile specifice de la Praid, au detaliat riscurile potențiale și au recomandat măsuri specifice pentru a asigura siguranța și stabilitatea minei. Cu toate acestea,  avertismentele au fost ignorate, respinse sau pur și simplu trecute cu vederea de o echipă de conducere care nu a vrut sau nu a putut să înțeleagă gravitatea situației.

Decizia de a ignora aceste avertismente a fost probabil motivată de o combinație de factori, o reticență de a investi în măsuri de siguranță și o lipsă de înțelegere a consecințelor pe termen lung ale acțiunilor lor. Oricare ar fi motivele, rezultatul a fost un dezastru care urma să aibă loc, o tragedie care ar fi putut fi prevenită dacă cei responsabili ar fi fost dispuși să asculte experții și să acorde prioritate siguranței și sustenabilității Salinei Praid. Această neglijență subliniază necesitatea unei mai mari responsabilități, a unei supravegheri mai stricte și a unei schimbări fundamentale în conducerea SALROM, una care acordă prioritate expertizei, transparenței și un angajament față de interesele pe termen lung ale companiei și ale comunităților pe care o deservește.

Cine ar trebui tras la răspundere pentru aceste daune, este întrebare cu un răspuns complex. În timp ce responsabilitatea imediată revine echipei de conducere care nu a reușit să dea atenție avertismentelor și să prevină dezastrul, există, de asemenea, întrebări cu privire la rolul partidelor politice în numirea persoanelor incompetente și la lipsa de supraveghere din partea agențiilor guvernamentale care trebuia să asigure siguranța și sustenabilitatea operațiunilor SALROM. Dezastrul de la Praid reprezintă un avertisment puternic despre faptul că incompetența și neglijența în funcțiile publice au consecințe reale și devastatoare pentru cetățeni.

Dezastrul de la Praid nu poate fi lăsat pur și simplu să dispară din conștiința publică drept un alt incident nefericit, ci trebuie să fie un catalizator pentru o schimbare semnificativă, un punct de cotitură care obligă România să se confrunte cu problemele sistemice care au permis producerea unor astfel de tragedii. Acest lucru va necesita un efort comun pentru a-i trage la răspundere pe cei responsabili, pentru a reforma sistemul de numiri politice și pentru a crea o cultură a transparenței și a responsabilității în cadrul întreprinderilor de stat. Decizia ministrului Economiei de a demite echipa de conducere este un pas în direcția corectă, dar este doar începutul.

Trebuie efectuată o investigație amănunțită și independentă pentru a determina amploarea totală a neglijenței și a gestionării defectuoase care au dus la dezastrul de la Praid, iar cei găsiți responsabili, indiferent dacă sunt foști directori, persoane numite politic sau funcționari guvernamentali, trebuie trași la răspundere pentru acțiunile lor, confruntându-se cu sancțiuni legale și financiare adecvate. Acest lucru va trimite un mesaj puternic despre faptul că incompetența și corupția nu vor fi tolerate în funcțiile publice și că cei care trădează încrederea publică vor fi aduși în fața justiției. Mai mult, sistemul de numiri politice în întreprinderile de stat trebuie reformat pentru a se asigura că viitorii lideri sunt calificați, competenți și angajați să servească interesul public. Acest lucru ar putea implica înființarea unei comisii independente pentru a verifica nivelul de expertiză al candidaților, solicitarea unor audieri publice pentru aceștia și acordarea unei ponderi mai mari experienței și expertizei în procesul de selecție.

Sistemul de supraveghere și reglementare pentru întreprinderile de stat trebuie, de asemenea, consolidat pentru a se asigura că funcționează în siguranță, eficient și într-un mod durabil. Acest lucru va necesita resurse sporite pentru agențiile de reglementare, aplicarea mai strictă a standardelor de siguranță și o mai mare transparență în luarea deciziilor. Va fi nevoie, de asemenea, de un angajament reînnoit față de principiile bunei guvernări, ale conduitei etice și ale statului de drept. Dezastrul de la Praid este o tragedie, dar prezintă și o oportunitate pentru România de a învăța din propriile greșeli și de a construi o societate mai puternică, mai rezistentă și mai responsabilă. Calea de urmat va necesita curaj, determinare și o dorință de a contesta interesele înrădăcinate care au perpetuat situația actuală prea mult timp. Miza este prea mare pentru a permite ca această oportunitate să treacă. Viitorul Praidului, mijloacele de trai ale locuitorilor săi și integritatea instituțiilor publice din România depind de aceasta.

Tragedia de la Praid nu este doar o poveste despre o mină prăbușită; este o poveste despre o conducere eșuată, neglijență sistemică și o trădare a încrederii publice. Calea către recuperare va fi lungă și anevoioasă, dar trebuie să înceapă cu tragerea la răspundere a celor responsabili, pentru a ne asigura că un astfel de dezastru nu se mai va mai întâmpla niciodată, căci, așa cum spunea Seneca, ”orice nou început vine de la sfârșitul unui alt început.”