Sfânta și Marea zi Vineri

Vinerea Mare, cunoscută și sub denumirile de „Vinerea Patimilor”, „Vinerea Neagră”, „Vinerea Seacă” sau „Vinerea Paștelui”, este una dintre cele mai importante și sobre zile din calendarul creștin ortodox. Ea marchează moartea pe cruce a lui Iisus Hristos, moment central în istoria mântuirii, și este așezată în inima Săptămânii Mari, fiind ultima vineri din Postul Paștelui.

Această zi, de o profundă încărcătură spirituală, este dedicată durerii, tăcerii, rugăciunii și postului, în amintirea suferinței și jertfei supreme a Fiului lui Dumnezeu pentru salvarea neamului omenesc.

Vinerea Mare face parte dintr-un trio sacru de zile, cunoscut în tradiția creștină ca „Triduum Sacrum” sau Triduumul Pascal, care cuprinde Joia Mare – ziua Cinei celei de Taină, Vinerea Mare – ziua Răstignirii și Sâmbăta Mare – ziua tăcerii și a așteptării Învierii. Aceste trei zile sunt considerate cele mai importante din întregul an liturgic, deoarece ele redau, pas cu pas, drama mântuirii și victoria vieții asupra morții.

Conform Evangheliilor, în această zi Iisus este judecat de către Pilat din Pont, biciuit, batjocorit, încoronat cu spini și urcat pe cruce, în mijlocul celor doi tâlhari. La ora 9 dimineața, Hristos este răstignit pe Golgota, iar la ora 3 după-amiaza Își dă duhul, spunând cuvintele: „Săvârșitu-s-a!”. Această jertfă nu este doar o tragedie omenească, ci un act de iubire absolută, prin care Dumnezeu, întrupat în Fiul Său, Își asumă păcatele omenirii și le șterge prin moarte. Hristos moare pe cruce pentru mântuirea lumii, iar crucea devine astfel simbolul suprem al biruinței vieții asupra păcatului și morții.

În Vinerea Mare, Biserica îndeamnă credincioșii să țină post negru, adică să nu mănânce și să nu bea nimic până la apusul soarelui sau până la scoaterea Epitafului. Acest post este o formă de participare spirituală la suferința Mântuitorului și o expresie a solidarității cu El. Vinerea Mare este și zi de doliu profund. Nu se săvârșește Sfânta Liturghie, deoarece este ziua în care Hristos Însuși Se jertfește, iar întreaga atenție se îndreaptă spre suferința și moartea Lui.

Dimineața, în biserici se oficiază Ceasurile împărătești, o slujbă solemnă și meditativă, formată din psalmi, tropare și fragmente din Evanghelii care descriu Patimile lui Hristos. Această slujbă îi ajută pe credincioși să retrăiască, pas cu pas, ceea ce a trăit Iisus în acea zi de durere și jertfă.

Seara, la Vecernia din Vinerea Mare, are loc unul dintre cele mai impresionante momente liturgice din Săptămâna Patimilor: scoaterea Epitafului. Epitaful este o pânză mare, brodată sau pictată cu imaginea lui Iisus Hristos întins în mormânt, simbolizând trupul Său coborât de pe cruce și așezat în mormânt. Epitaful este purtat în procesiune în jurul bisericii de către preoți și credincioși, într-o atmosferă de tăcere și reculegere. După procesiune, acesta este așezat în mijlocul bisericii, într-un „mormânt” simbolic, unde credincioșii vin să se închine, să se roage și să treacă pe sub el, cerând binecuvântare, iertare și vindecare. Acest gest de trecere pe sub Epitaful simbolizează îngroparea omului vechi și renașterea spirituală odată cu Învierea ce urmează.

Pe lângă ritualurile religioase, în popor s-au păstrat o serie de tradiții și obiceiuri care reflectă respectul profund față de această zi. Nu se lucrează pământul și nu se spală haine, ca semn de doliu și respect față de suferința lui Hristos. Se spune că cei care țin post negru în această zi vor avea parte de sănătate și iertarea păcatelor. În unele zone, oamenii obișnuiesc să meargă la biserică dis-de-dimineață și să rămână acolo pe tot parcursul zilei, rugându-se în tăcere.

Deși este o zi a durerii și a tăcerii, Vinerea Mare este și poarta spre lumină. Jertfa de pe cruce nu este finalul, ci începutul unei noi vieți. Răstignirea nu înseamnă înfrângere, ci biruință a iubirii dumnezeiești asupra păcatului și morții. Pentru creștini, Vinerea Mare este ziua în care timpul se oprește, iar inima omului se deschide spre înțelegerea jertfei și chemarea la pocăință. Este ziua în care se moare, pentru ca în noaptea ce urmează să se învie împreună cu Hristos.