Sanatate

Speranță și unitate în lupta contra cancerului, lupta pentru viață – Dialog cu dr. Claudia Pleșea despre prevenție și tratament, fără discriminare (I)

Pe 4 februarie este marcată Ziua Mondială contra Cancerului, zi stabilită de Uniunea Internațională de Control al Cancerului pentru a încuraja prevenirea, detectarea și tratamentul acestei boli. Tema de anul acesta a campaniei este „Îngrijire fără discriminare”.

Am stat de vorbă despre „boala care sperie” cu medicul oncolog Claudia Pleșea, șefa Secției de Oncologie a Spitalului Clinic Județean de Urgență din Brăila.

-Ce este cancerul, pe înțelesul cititorilor noștri?

-Pe înțelesul cititorilor este destul de dificil de spus. Fiecare poate să înțeleagă ce vrea. Este o boală care sperie. Este o boală care amputează speranța. Că e o multiplicare anarhică de celule, că invadează structurile din jur, că invadează organele la distanță, toate aceste lucruri le putem afla cu o simplă căutare pe Google. Pentru fiecare poate să însemne altceva și pentru unii poate să nu însemne nimic, oricât le-ai explica. Într-un final te întreabă: E grav? Am să mor? Explică-i unui om care are metastaze cerebrale că o să moară. Nu acum, nu imediat, dar că lucrurile nu vor mai fi cum au fost până acum. Cum explici? Greu explici. Și contează foarte mult cât vrea cel din fața ta să înțeleagă despre ce-i vorbești.

-De ce se îmbolnăvesc oamenii de cancer? S-a vorbit despre alimentație sau despre predispoziția genetică…

-Acum, chestia asta cu predispoziția genetică este o nenorocire. Dacă ai pe cineva în familie, să te gândești că o să faci și tu cancer, mi se pare ceva absolut oribil. Există, într-adevăr, niște procente, despre care iarăși n-aș vrea să vorbesc. În principiu, dacă ai pe cineva în familie care are o anumită formă de cancer, e posibil să ți se întîmple și ție. Să zic, mai frecvent la sân, la colon.

Dacă  ești fumător, riști să faci cancer pulmonar mai mult decât populația nefumătoare, dar acestea sunt lucruri deja știute. Dacă ai avut intervenții chirurgicale la nivelul stomacului, al duodenului în tinerețe, după 15-20-30 de ani, poți să dezvolți un cancer la nivel gastric. Dacă ai avut hepatită cu virus B, C, într-un final poți să faci un cancer hepatic. Dacă ai o infecție cu HPV, poți să faci cancer de col uterin, sunt niște tulpini înalt oncogene. Deci există niște factori… Dar lucrurile acestea, unele sunt știute, altele nu.

Ce cred eu că trebuie făcut, legat de screening și de prevenție: ar trebui fiecare să facă ceva pt el anual. Să își facă o ecografie. Ca femeie să îți faci un test Babeș- Papanicolau, o ecografie la sân până la 40 de ani și o mamografie după 40 de ani. Fiecare trebuie să aibă grijă de el. Dacă te temi mai mult de boală decât de investigații, atunci cu siguranță lucrurile vor merge bine.

-Care sunt cele mai frecvente forme de cancer astăzi?

-Când eram eu rezident, se vorbea despre cancerul bronho-pulmonar și despre cel de sân și colon. Acum, de exemplu, la Brăila, avem mai mulți pacienți luați în evidență cu cancer de colon, colorectal. Apoi sân, plămâni, prostată. Acestea sunt mai frecvente. Nu sunt de ignorat, ca număr, nici cancerele  de col uterin și de corp uterin. Sunt multe și acestea, chiar la vârste înaintate. Cancer ovarian…

-Ce semne ar putea anunța prezența bolii canceroase în organism?

-Nu prea sunt simptome specifice. Dacă în cancerul bronho-pulmonar apare uneori tusea și alteori nimic, am avut foarte mulți pacienți la care durerea a fost primul semn, dar durerea era dată de metastazele osoase. Deci vorbim de un stadiu IV de boală. Sunt puține semnele vizibile. De exemplu, în melanom: vezi că îți crește ceva pe piele și atunci ar trebui să te adresezi cuiva, medicului de familie, medicului dermatolog, medicului chirurg sau măcar vecinei asistente, să spunem așa. La cancerul de sân este relativ ușor. Nu pentru toată lumea. Femeile care au sânii mari și foarte denși nu simt cu ușurință forrmațiunile tumorale și atunci se recomandă investigații imagistice. Dar majoritatea femeilor pot descoperi singure, la autopalpare, o problemă. Partea mai proastă este că multe ignoră problemele, până în momentul când lucrurile degenerează și vin târziu.

-Se poate vorbi despre o predispoziție pe sexe pentru anumite tipuri de cancer?

-Majoritatea cancerelor de sân se întâlnesc la femei, la bărbați mai puțin. Partea mai proastă este că acest cancer de sân la bărbați este ignorat total. Oamenii au impresia că, dacă sunt bărbați, ei nu fac cancer de sân, că nu există așa ceva. Ba da, fac, și din nefercire vin în stadii foarte avansate pentru că nu conștientizează.

Cancerul  de prostată e la bărbați. Cel pulmonar pare a fi mai frecvent la bărbat decât la femeie, dar eu vorbesc pur și simplu din cazuistica pe care o avem noi, aici.

Până recent cancerul a fost boala fără leac, cea căreia nu îndrăzneam nici măcar să-i pronunțăm numele. Se poate vorbi astăzi despre un tratament curativ al cancerului?

-Se vorbește despre tratament curativ de mult. Dar acum mai e ceva, apropo de acest curativ. Este o boală cu evoluție imprevizibilă. Să vă povestesc cazul unei doamne: neoplasm de sân, operat, chimiotratat în urmă cu 13 ani. După 11 ani a făcut reconstrucție mamară și totul părea să fie în regulă. La 13 ani de la intervenția chirurgicală, au apărut niște dureri lombare pentru care s-a efectuat un examen RMN și au fost descoperite niște metastaze osoase. Deci, teoretic, ea la cinci ani nu avea nimic, nici la zece ani, a fost bine, ulterior, la 13 ani, nu a mai fost bine. Au fost biopsiate leziunile ulterioare osoase și s-a confirmat că este metastază dintr-un neoplasm mamar. Deci nu o a doua neoplazie.

Dar sunt și situații fericite, în care oamenii fac tratamentul pe care îl au de făcut și nu se mai întâmplă nimic.

Realitatea este că boala aceasta poate reveni oricând. Nu este ca și când gata, ai făcut, și nu o să ți se mai întâmple niciodată. Fie poate apărea un alt tip de neoplasm, în altă parte, pentru că odată ce acele celule au învățat să se multiplice anarhic într-un loc, pot să facă același lucru și în altă parte. Doi, e posibil ca niște leziuni secundare să stea în faza latentă ani de zile și la un moment dat să se dezvolte. Nimeni nu poate garanta, 100 %, vindecarea. Există varianta în care lucrurile sunt foarte la început și atunci, într-adevăr, nu te aștepți să se întâmple niciodată ceva de acolo. Sunt cancerele de sân in situ, deci nici măcar stadiul I de boală. Dar și pentru acestea se recomandă radioterapie, hormonoterapie ulterioară sau chiar mastectomia din prima. Atitudinea este cât se poate de drastică de la bun început.

-Ce forme de cancer au cele mai mari șanse de vindecare?

-Dacă le descoperi la timp, în stadiu incipient, toate merg bine sau aproape toate. Dacă sunt descoperite în stadii tardive, lucrurile nu mai stau așa. Nu mai este simplu pentru nimeni, nici pentru pacient, nici pentru familie, nici pentru noi, lucrurile se complică teribil.

-Ce metode de screening/prevenție a bolii canceroase recomandați?

-Cel mai simplu ar fi să își facă fiecare o ecografie abdominală anual, un test Papanicolau ca femeie, un consult ginecologic anual, niște analize de sânge. Investigații imagistice, dar accesibile, nu cele de înaltă performanță. Pot să orienteze către un diagnostic. Se vede dacă este lichid de ascită, dacă este vreo formațiune tumorală pe undeva. Repet, ecografia de sân, mamografia, sunt obligatorii an de an. O radiografie pulmonară…

Ce părere aveți despre vaccinul împotriva HPV, ca metodă de prevenție?

-O să-mi vaccinez copiii și cred că am spus tot. În Gardasil 9 sunt câteva tulpini, nu sunt toate, dar măcar protejează împotriva celor două tulpini, 16 și 18, care au risc oncogen și sunt responsabile cam de 75 % dintre neoplaziile de col. Plus că vorbim și de cancerele orofaringiene unde aceste tulpini sunt prezente. Nu cred că e detrimentar. Eu nu înțeleg reținerea. Eu am 45 de ani și am fost vaccinată de către statul român cu tot ce trebuia făcut la momentul respectiv și nu cred că a fost rău. Ulterior, eu mi-am vaccinat copiii cu toate schemele. Nu spun că nu mi-a fost frică, pentru că pot exista reacții adverse, dar între boală și reacțiile adverse m-am temut mai mult de boală.

Continuarea interviului o veți putea citi duminică, 4 februarie, doar în Monitorul de Brăila.

Articole similare

Back to top button