În ultima vreme tragediile și necazurile au început să facă parte din viața noastră, mai ales în spațiul public, unde sunt cultivate și promovate insistent, de parcă nu ne-a mai rămas niciun lucru bun.
În Israel, Mișcarea de Rezistență Islamică, Hamas, a fost înființată în 1987, în timpul primei revolte palestiniene, numită și Intifada. Această mișcare conduce Fâșia Gaza încă din 2007, iar de atunci, au avut loc numeroase runde de conflicte cu Israelul, implicând adesea atacuri cu rachete ale Hamas dinspre Gaza spre Israel, precum și atacuri aeriene şi bombardamente israeliene asupra Gaza.
În Israel există un conflict permanent între radicalii de ambele părți, însă de data aceasta parcă s-a mers prea departe deoarece nu credeam că în secolul XXI mai putem trăi acest fel de atrocități. Totul se datorează faptului că Ierusalimul se află la confluența celor trei mari religii: creștină, cultul mozaic și musulmană.
În aceste vremuri, când toate aceste conflicte la care asistăm astăzi, sunt localizate la granițele Uniunii Europene gândul mă duce la faptul că singurul scop comun nu este altul decât slăbirea acestei uniuni.
Conflictul din Israel și impactul asupra conștiinței noastre globale
Rețelele de socializare sunt pline de mesaje și îndemnuri, de concepte și de clișee de conștientizarea faptului că suntem capabili de trăiri intense pe care le crezusem demult apuse. Am descoperit că aceste trăiri sunt vii, că trăim și, mai ales, că trăim pentru alții, pentru semenii noștii, că ne-am dori să facem un lucru extraordinar: SĂ FIM SOLIDARI CU TRAGEDIA DIN ISRAEL.
Privind înmărmuriți ceea ce se prezintă în spațiul public, nu ne-a mai rămas decât să ne rugăm cu toții pentru victimele din Israel, cât și din Armenia, două țări cu o singură origine.
Nu știu dacă acesta este un moment potrivit pentru rugăciuni și nu știu dacă vreo rugăciune mai poate să facă ceva pentru sufletele pierite nedrept pe tărâmul făgăduit de Dumnezeu. Din păcate, solidaritatea umană este prima victimă a triumfului, iar în aceste vremuri când suferința umană se manifestă în cele mai variate forme ne trezim din amorțirea în care am fost azvârliți de goana după propriile plăceri.
Privind cu luciditate prezentul, ne dăm seama că fragilitatea psihologică a omului modern atinge praguri alarmante, că distorsionări și neliniști exacerbate bântuie conștiințele, că multitudinea de analize hiperelaborate și un excesiv rafinament al gândirii acaparează intelectul, dar suntem conștienți și de faptul că o pronunțată îndepărtare de natural se conturează în gusturi și dorințe sau de faptul că goana după agreabil anulează şi întunecă orice altă direcție de preocupare.
Reînnoirea solidarității umane în fața tragediilor globale
În astfel de momente se nasc trei tipologii umane: MARTIRUL, EROUL și VICTIMA, iar condițiile dure de viață sunt indispensabile pentru a scoate la lumină ceea ce este mai bun în personalitatea umană. Este tocmai ceea ce ar trebui să se întâmple în aceste clipe în care nepăsarea a devenit un modus vivendi. Suntem nepăsători la lucrurile mici care se întâmplă zi de zi lângă noi, dar suntem foarte mișcați de lucrurile care se petrec departe de noi, în abstract, suntem solidari cu oameni pe care nu îi cunoaștem pentru că este minunat să fim solidari cu umanitatea văzută în plan îndepărtat, uitând să ne aplecăm atenția asupra lucrurilor și oamenilor de lângă noi care ne cer în fiecare zi ajutorul.
Cred că o dată în plus este momentul ca omenirea să fie conștientă de ceea ce este, de ceea ce are, de ceea ce poate, de a fi în prezent și de ceea ce lasă generațiilor viitoare, de a acționa rațional și de a nu se se lăsa condusă de plăceri și interese meschine care o duc spre drumul sigur către autodistrugere, elocvente fiind cuvintele lui Emil Racoviță: ”Pe scara fără sfârșit a vremurilor, încet-încet trudește omenirea, când trasă în jos spre întuneric de superstițiile ignoranței, când trasă în sus spre lumină de adevărurile științei… A ști sau a nu ști, aceasta e întrebarea! A ști înseamnă pentru omenire: organizare temeinică, activitate rațională, cooperare, solidaritate, evoluție pașnică. A ști înseamnă pentru om: a-ți trăi timpul de a fi cu mulțumire și a aștepta clipa de a fi cu seninătate.”