Cultura
15 februarie – Ziua Națională a Lecturii. Știați că…?
- Începuturile scrisului sunt plasate la sfârșitul mileniului al IV-lea î e.n, în Orientul Apropiat, în Mesopotamia. Primele dovezi de scriere recunoscute la nivel mondial sunt tăblițele de lut din jurul orașului Uruk, datând din anul 3.200 î.e.n. La scurt timp, scrisul se dezvoltă și în Egipt, cele mai vechi documente descoperite aici datând din 3.100 î.e.n.
- Primele scrieri au apărut din rațiuni economice, administrative, odată cu dezvoltarea așezărilor omenești și a agriculturii. Scrierea cuneiformă, folosită în Mesopotamia, și scrierea hieroglifică, utilizată în Egipt, sunt precursoarele sistemelor de scriere alfabetice de mai târziu. Acestea erau scrieri pictografice, silabice sau ideografice. În Mesopotamia, erau folosite ca suport pentru scris tăblițele de argilă, inscripționate cu o tulpină de trestie numită stylus, iar în Egipt foile de papirus, obținute din tulpinile plantei cu același nume, care creștea din belșug în mlaștinile Nilului. Hieroglifele erau imprimate pe papirus cu penel și cerneală. Foarte puțini oameni stăpâneau arta scrisului – scribii, ceea ce le conferea prestigiu și influență în societate.
- Tăblițele de la Tărtăria sunt trei obiecte mici din lut, descoperite la noi în țară în anul 1961. Acestea sunt inscripționate cu semne similare culturii Vinca, fiind datate în jurul anului 5.300 î.e.n., așadar cu două milenii înaintea scrierilor sumeriene. În opinia unor cercetători, acestea ar putea fi dovezi ale celei mai vechi scrieri din lume.
- Primul alfabet este considerat a fi cel fenician, datat la sfârșitul primului mileniu î.e.n. Acesta conținea 22 de semne, doar consoane, și se scria de la dreapta la stânga. Se presupune ca alfabetul fenician a stat la baza altor alfabete folosite astăzi: grec, latin, arab, ebraic și chirilic.
- Prima bibliotecă atestată istoric este cea a lui Assurbanipal, descoperită pe locul fostei cetăți Ninive, actualul Irak, datând din secolul al VII-lea î.e.n. Aceasta era de fapt o colecție de câteva mii de tăblițe de lut, printre care se afla și primul text literar descoperit de cercetători, Epopeea lui Ghilgameș.
- Cea mai mare bibliotecă a Antichității a fost Biblioteca din Alexandria, fondată în 284 î.e.n. de faraonul Ptolemeu I. Edificiul, distrus în condiții incerte, a fost și cel mai important centru universitar și de cercetare al vremii. S-a stabilit că ar fi adăpostit peste 900.000 de manuscrise, sub formă de suluri.
- Pergamentul este o piele de animal prelucrată astfel încât să se poată scrie pe ea. Denumirea își are originea în numele orașului Pergam din Asia Mică. Se spune că regele acestui oraș, Eumenes al II-lea, ar fi inventat pergamentul, pentru a nu mai importa papirus din Egipt. Pergamentul a început să fie folosit din secolul al II-lea î.e.n.
- Hârtia a fost inventată de chinezi, în jurul anului 200 î.e.n., fiind la început confecționată din cârpe de mătase. Hârtia, sub forma pe care o cunoaștem astăzi, a fost inventată în China anului 105 de un eunuc de la Curtea Imperială, pe nume Cai Lin. Era un amestec de coajă de copac, năvoade și lemn de bambus, bine presate. În Europa, hârtia a ajuns târziu, abia prin anii 1.100. Primele fabrici de hârtie din România s-au construit la Sibiu, în 1539, și la Brașov, în 1546.
- Codexul, forma actuală a cărților, a apărut în primele secole ale erei noastre. Se spune că inventatorul ar fi Iulius Cezar, care a împăturit pergamentele în stil acordeon, în timpul războaielor galice, pentru a transmite informații armatelor.
- Primele texte nu separau cuvintele, nu foloseau litere mari și litere mici, nici semne de punctuație. Punctuația elementară a apărut abia în secolul al IV-lea.
- Începuturile lecturii sunt dominate de citirea cu voce tare, aceasta fiind mai mult o percepție auditivă decât una vizuală. Cititul în gând s-a dezvoltat mult mai târziu în istoria omenirii. Primele regulamente care le cer scribilor să păstreze liniștea în scriptoriile din mănăstiri datează din secolul al IX-lea.
- Cea mai veche carte tipărită este Diamantul Sutra, descoperită în 1907 într-o peșteră lângă Dunhuang, în nord-vestul Chinei. Pe ultima pagină este inscripționată data tiparului, 11 mai 868. Această carte poate fi văzută la British Library din Londra.
- Tiparul cu caractere mobile a fost inventat de germanul Johannes Gutenberg. În 1445, el tipăreşte un fragment din Cartea Sibilelor, de fapt o poezie germană din secolul al XIV-lea. Metodele de imprimare utilizate până la Gutenberg foloseau o matriţă compactă pentru fiecare imprimare.
- Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung (1521) este cel mai vechi document păstrat, scris în limba română, dar cu alfabet chirilic. Prima scriere în limba română cu alfabet latin este așa-numitul fragment Todorescu, alcătuit din patru file ale unui mic volum tipărit de sasul maghiarizat Heltai Gáspár la Cluj, aproximativ în 1570-1575, conținând imnuri protestante, traduse din maghiară.
- Cea mai mare carte din lume este scrisă în piatră şi se află în Birmania, la poalele dealului Mandalay, în pagoda Kuthodaw. Volumul este format din 730 de plăci care cuprind 1.460 de pagini, iar dimensiunile fiecărei file sunt colosale: un metru și jumătate lăţime, cinci metri înălţime şi o grosime de cinci centimetri.
- Cartea cea mai mică din lume este, potrivit Guinness World Records, „Shiki no Kusabana” („Flori de sezon”), tipărită în Japonia. Cartea care intră prin urechea unui ac cuprinde 22 de pagini cu o lăţime de 0,75 milimetri, pe fiecare dintre acestea fiind tipărite flori japoneze şi un mic text care nu poate fi citit cu ochiul liber.
- În România, ziua de 15 februarie a fost stabilită ca fiind Ziua Națională a Lecturii. Pe 15 februarie s-au născut două personalități culturale de seamă ale României, care au militat pentru dezvoltarea educației românești și pentru promovarea lecturii. Este vorba despre criticul literar Titu Maiorescu, fondatorul societății literare „Junimea”, și despre Spiru Haret, matematician și ministru al educației, cel care a pus bazele sistemului de învățământ modern în țara noastră.
