File de istorie bizantină la Muzeul Brăilei „Carol I”

Muzeul Brăilei „Carol I” a fost joi, 14 decembrie, gazda unui eveniment cultural de marcă pentru istoria și spiritualitatea națională: lansarea volumului „Cult și drept în istoria bizantină”, lucrare apărută anul acesta la Editura Junimea, sub semnătura lui Vlad Vieriu, doctor în Drept și Teologie ortodoxă, avocat și cadru universitar la Iași.  Alături de autor, au luat cuvântul conf. univ. dr. Costin Croitoru, managerul instituției gazdă, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos și Preasințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, episcop – vicar patriarhal, secretar al Sfântului Sinod.

Volumul propune o abordare interdisciplinară, din patru perspective

Lucrarea este varianta editată a tezei de doctorat a autorului, fiind structurată pe șase capitole. „Este o carte grea. Înseamnă că, pentru a o parcurge, ai nevoie de un bagaj de cunoștințe în spate. Ne aflăm în fața unui volum dens, 300 de pagini, supus cu prisosință canoanelor academice”, observă Costin Croitoru.

Ineditul demersului constă în abordarea interdisciplinară, din patru perspective. Prima este aceea a Imperiului Bizantin, leagănul și depozitarul ortodoxiei. A doua este perspectiva normativă. Autorul nu agreează sintagme precum „dreptul roman” sau „dreptul bizantin” pentru că îi par insuficiente pentru a cuprinde demersul pe care și l-a asumat. A treia perspectivă, poate cea mai interesantă, este cea liturgică, aceasta oferind o imagine de ansamblu asupra vieții de cult din Imperiul Bizantin. Ultima este cea cronologică, absolut scolastică, situând realitatea descrisă între două repere istorice: Constantin cel Mare și Constantin al XI-lea Paleologul, centrul de greutate orientându-se către primul mileniu creștin.

„Autorul acestui volum nu cade în capcana creată de vastitatea și ramificațiile domeniului ales, rămâne fidel de la un capăt la celălalt parcursului asumat. În schimb, tocmai această viziune extraordinar de amplă asupra unor fenomene, realități ori manifestări, îl condamnă la reașezarea conținutului unor termeni de bază. Recursul la modestie este evident și prin prisma faptului că acesta nu încearcă să impună potențialele definiții, ci doar explică sensul în care trebuie înțeles de către lector un concept anume, întâlnit în cuprinsul lucrării sale”, atrage atenția conf. univ dr. Costin Croitoru.

Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos a vorbit despre importanța gurilor Dunării și a spațiului dintre Dunăre și mare în formarea poporului român, bizantin și roman în același timp. A evidențiat rolul lui Constantin cel Mare în consolidarea creștinismului, sub domnia sa construindu-se nu mai puțin de 40 de bazilici în spațiul dintre Dunăre și Marea Neagră.

„Această întâlnire nu este deloc despre trecut, ci este înțelepciunea de a aduce în prezentul nostru ce e autentic. Or, autenticul nu ține de secole și de milenii, ori este autentic, ori nu este”, a subliniat prelatul.

Dreptul bizantin – o îngemănare între juridic și spiritual

Preasințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, episcop – vicar patriarhal și mentor al autorului, a trecut în revistă câteva subiecte abordate în carte: duminica – zi de odihnă, monahismul și cultele necreștine în Imperiul Bizantin. A precizat că dreptul bizantin reglementa în detaliu postul, doliul, pelerinajele, celebrarea sărbătorilor de peste an, scoaterea moaștelor, fiind o îngemănare între juridic și spiritual.

„Lucrarea este foarte plăcută la citit, deși autorul are un stil foarte personal, puțin mai diferit decât al istoricilor, de exemplu, însă este captivantă și interesantă pentru că aduce o mulțime de informații care încă nu au fost exploatate în studiul cultului creștin, de aceea o recomand spre lectură cu toată căldura.”

Vorbind despre propria lucrare, autorul o face pe un ton ludic:

„Dacă vă întrebați ce puteți găsi în această carte, am să vă spun în felul următor: împărații romano-bizantini au fost niște oameni cu personalitate, uneori totalitari. Cert este că și-au impus punctul de vedere în domeniile de reglementare, au fost legislatori în adevăratul sens al cuvântului, cu mai mult sau mai puțin  ajutor, că nu le știau pe toate. Cert este că aceiași împărați și-au permis adesea să fie și teologi. Și să aibă puncte de vedere pe  care să le oficializeze, să le edicteze, pentru că aveau puterea. Uneori au exagerat și și-au băgat năsucul în lucruri pe care n-ar fi trebuit să le facă. Alteori ei au fost motivul pentru care au fost edictate anumite norme”.

Iar aici, autorul aduce ca exemplu regula numărului maxim de căsătorii – trei- pentru care biserica acordă binecuvântare, chiar și în ziua de astăzi, normă care a rămas de pe vremea împăratului Leon al VI-lea Înțeleptul.

„Separația aceasta dintre biserică și stat niciodată nu va putea fi epuizată.”

Autorul a ținut să clarifice și ideea separării bisericii de stat: „Separația aceasta dintre biserică și stat niciodată nu va putea fi epuizată, asta dacă nu dăm în forme de  paranoia precum bolșevism și altele asemenea. Și motivația este simplă: separația nu se va face niciodată în manieră radicală pentru simplul motiv că și statul, și biserica, cel puțin pe meleagurile noastre, sunt alcătuite din aceiași oameni.”

Volumul, premiat anul acesta de Uniunea Juriștilor din România, este disponibil în librării, atât fizic, cât și prin comandă online.