Pe 5 martie 1925, la doar 53 de ani, se stingea din viață, la București, Gheorghe Munteanu-Murgoci, geologul, mineralogul și pedologul român, membru corespondent al Academiei Române, cel care a pus bazele Institutului Român de Studii Sud-Est Europene din București, alături de istoricii Nicolae Iorga și Vasile Pârvan.
Gheorghe Munteanu Murgoci s-a născut în județul Brăila. Fiu de cioban, a primit numele de Munteanu în clasele primare, de la colegii săi, care îl știau originar de la munte. Conform propriilor mărturisiri, se pare că nașterea sa ar fi avut loc chiar în căruță, în timpul transhumanței, părinții săi fiind originari din Bisoca, pe atunci în plasa Râmnicu Sărat.
Eu sunt coborâtor din Bisoca și rădăcinele neamului meu sunt înfipte adânc în satele din jur. Sunt neam de mocani păstori care au trecut Carpații înainte cu câteva sute de ani. Tatăl meu, cioban, a plecat din Bisoca cu turma de oi, în căutare de pășune în bălțile Brăilei. Eu sunt născut pe drum, într-o căruță, având coviltir cerul cu stele și călăuză Steaua Polară. De aceea îmi place drumeția. (apud Ștefan Aftodor, Gabriel Pascu, Din viața și activitatea lui Gheorghe Munteanu-Murgoci, Editura Istros, Brăila, 2022)
A urmat școala primară la Brăila, iar cursurile liceale la Liceul Real, astăzi Colegiul Național „Nicolae Bălcescu”, susținând bacalaureatul în 1892. S-a înscris apoi la Facultatea de Științe a Universității din București, la secțiile de matematică și științe fizico-chimice.
Încă din timpul studenției, a făcut cercetări geologice și petrografice în zona Dobrogei și a Carpaților Meridionali. După absolvirea facultății, a plecat la specializare în Austria, apoi în Germania. Și-a susținut doctoratul în anul 1900, în petrografie, teza sa fiind distinsă cu mențiunea „Magna cum laude” a Universității din Munchen. În 1903, devine primul doctor docent universitar din țara noastră, cu o lucrare despre chihlimbarul românesc.
Din 1908 activează ca profesor de mineralogie și geologie la Școala națională de poduri și șosele din București, iar în 1920, când aceasta se transformă în Școala Politehnică, primește catreda de mineralogie. În 1923, este numit președinte al Comisiei Internaționale de Cartografie a Solului.
Gheorghe Munteanu Murgoci, întemeietorul școlii românești de pedologie
Gheorghe Munteanu Murgoci este considerat întemeietorul școlii românești de pedologie. În anul 1906, a înființat Secția de Agrogeologie pe lângă Institutul Geologic al României, al cărei șef a fost până la sfârșitul vieții sale. În 1909 a prezentat prima schiță de hartă agrogeologică a țării la scara 1:2.500.000, unde repartiția principalelor tipuri de sol apare cu o deosebită precizie, însoțită de o schiță climatologică. În 1911 a urmat o caracterizare generală asupra zonei de soluri din România.
Importante sunt și studiile sale de geologie și mineralogie. A descoperit lotritul, un nou mineral. A fost primul cercetător care a descris condițiile de zăcământ ale petrolului din Oltenia.
Un detaliu poate mai puțin cunoscut despre Murgoci este acela că savantul a contribuit la înființarea organizației Cecetașii României, fiind și unul dintre fondatorii turismului la noi.
A fost profesor de științele naturii al prințului Carol, viitorul Rege Carol al II-lea al României și a participat la bacalaureatul acestuia din anul 1912.
În 1917 și 1918, Murgoci a militat pentru unirea Basarabiei cu România, iar în 1918 a fost chemat de ministrul României la Paris, Victor Antonescu, drept consilier tehnic al delegației României în această problemă la Conferința de Pace de la Paris.
În anul 1923, este ales membru corespondent al Academiei Române, membru al Academiei Franceze de Agricultură și membru al Academiei Cehoslovace. În 1924 i se conferă titlul de membru de onoare al Comitetului Asociației Internaționale a științei solului și director al Hărții pedologice a Europei.
Opera sa numără peste 200 de articole și cărți din domenii diverse: mineralogie, petrografie, tectonică, geologie, pedologie, geografie, hidrologie. Astăzi, Colegiul Național „Gheorghe MunteanuMurgoci” din Brăila îi poartă numele.
Murgoci fost căsătorit cu o englezoaică, Agnes Kelly, pe care a cunoscut-o la Munchen, în timpul studiilor. Cei doi a avut împreună o fată, Helen, născută în 1905, și un băiat, Radu-Maxwell, născut în 1907. Murgoci a avut însă și un copil nelegitim, Miron Constantinescu, născut în 1917, la Chișinău, din relația de scurtă durată cu Olimpia Constantinescu, o profesoară de limbi străine. După 23 august 1944, acesta a avut un parcurs ascendent în cadrul Partidului Comunist, ajungând vicepreședinte al Consiliului de Stat în perioada 1972-1974 și președinte al Marii Adunări Naționale (Ștefan Aftodor, op.cit.).
După moartea prematură a savantului, răpus de boală la doar 53 de ani, soția sa a donat un număr însemnat de cărți și manuscrise din biblioteca personală Institutului Român de Studii Sud-Est Europene, iar colecția sa etnografică Muzeului de Etnografie din Cluj. Agnes a murit în Anglia, patru ani mai târziu, în urma unui accident de mașină.
O personalitate a științei românești, dar și a mișcării pentru făurirea statului național unitar
În anul 2022, la Editura Istros a Muzeului Brăilei „Carol I”, a apărut lucrarea „Din viața și activitatea lui Gheorghe Munteanu-Murgoci”, un studiu monografic sub semnătura profesorilor Ștefan Aftodor și Gabriel Pascu.
„Gh. M. Murgoci a fost o uriașă personalitate a științei românești, dar și a mișcării naționale de la răscrucea secolelor XIX-XX”, a subliniat prof. dr. Ștefan Aftodor, autorul lucrării. „Ceea ce am dorit prin carte, în primul rând, a fost să reparăm o nedreptate ce i s-a făcut. Astfel, în vremea regimului comunist, mai ales în etapa stalinistă, aproape că nu s-a scris despre contribuția lui Murgoci la formarea statului național unitar, la realizarea unirii Basarabiei cu România. Apoi, Murgoci a fost implicat în introducerea și dezvoltarea Cercetășiei în România, a fost un apropiat al Casei Regale, profesor al principelui-moștenitor Carol, fost prieten al lui Nicolae Iorga, alături de care înființează actualul Institut de Studii Sud-Est Europene. A fost un promotor al mișcării naționale ce a avut drept încununare făurirea statului național unitar.
Fără aceste aspecte, Murgoci este incomplet, și, am putea spune, chiar denaturat, ca reprezentant al elitei românești din perioada 1895-1925, iar recuperarea memoriei istorice este fundamentală pentru promovarea valorilor și a adevărului istoric într-o societate liberă și educată. Tocmai de aceea, Murgoci merită măcar o cameră într-unul dintre muzeele brăilene. De fapt, poate la anul, când se împlinesc o sută de ani de la moartea marelui om de cultură, se poate marca acest fapt printr-o asemenea reparație istroică”, a mai declarat istoricul brăilean.
Ediția a doua a lucrării, cu îmbunătățiri, este în lucru și va beneficia și de o traducere în limba engleză.
