Un proiect de lege pentru stârpirea muștelor, umbrela pentru picioare și alte inovații absurde

”Calendarul Moftului român” al lui I. L. Caragiale: o retro-viziune satirică asupra anului 1908 și paralele actuale

Cum a reușit Caragiale să transforme o revistă într-un loc de întâlnire pentru schițe valoroase și caricaturi într-o epocă în care umorul era la fel de important ca și politica? Ce evenimente sociale și culturale din trecut sunt aduse în atenție de Caragiale și cum se compară acestea cu realitățile zilelor noastre? Ce nebunii legislative propuneau politicienii în luna aprilie din ”Calendarul Moftului român” și cât de aproape sunt de realitatea zilelor noastre? Care sunt cele mai amuzante și provocatoare momente din ”Calendarul Moftului român” care ne fac să ne întrebăm cât de mult s-a schimbat, de fapt, lumea de atunci și până astăzi? Cum reușește ”Calendarul Moftului român” să ofere o perspectivă atemporală asupra umorului și satirei, devenind o oglindă a societății în care ne regăsim și astăzi?

 În ianuarie 1893, după retragerea din activitatea ziaristică în 1889, Ion Luca Caragiale fonda ”Moftul român”, o publicație umoristică, ironic subintitulată ”Revista spiritistă națională, organ pentru răspândirea științelor oculte în Dacia Traiană”. Revista a găzduit unele dintre cele mai valoroase schițe ale lui Caragiale și a început să fie ilustrată cu numărul 11, publicând și caricaturi. Deși a suferit întreruperi, ”Moftul român” a continuat să apară până în 1902.

Într-o lume în care umorul și ironia sunt deseori cele mai bune instrumente pentru a ilustra absurdul realității, ”Calendarul Moftului român”, publicat de maestrul satirei, I. L. Caragiale, în anul 1908, rămâne o perlă literară care aruncă lumina asupra trecutului într-un mod care pare să răsune și în prezent.

Pentru cei familiarizați cu stilul inconfundabil al lui Caragiale, fiecare lună din acest calendar reprezintă nu doar o simplă enumerare a zilelor și a fazelor lunare, ci și o incursiune într-o lume plină de umor și sarcasm.

Într-o paralelă cu actualitatea, luna aprilie este un moment deosebit de interesant. Așa cum sugerează Caragiale, în acea perioadă, un orator din Cameră a propus un proiect de lege pentru ”stârpirea muștelor”, o măsură aparent absurdă care atrage atenția asupra preocupărilor politice de la vremea respectivă. Paralela cu zilele noastre poate fi ușor trasată într-o societate unde, uneori, preocupările politice par să devină caricaturi ale lor însele.

Mai mult decât atât, Caragiale ironizează și evenimentele sociale și culturale ale vremii, precum Carnavalul din februarie, unde balurile mascate devin terenul propice pentru schimbări sociale neașteptate, sau deschiderea școlilor în august, eveniment marcat de apariția unei Academii de științe morale ”pentru amândouă sexurile”.

Cu toate acestea, ceea ce este remarcabil în ”Calendarul Moftului român” nu este doar capacitatea sa de a distorsiona realitatea într-un mod amuzant, ci și capacitatea de a oferi o perspectivă atemporală asupra naturii umane și societății. Astfel, fiecare pagină a acestui calendar istoric devine nu doar o înregistrare a unor evenimente trecute, ci și o oglindă în care ne putem recunoaște și în prezent, într-o lume care, deși s-a schimbat, rămâne încă plină de paradoxuri și absurdități la fel de fertile pentru umorul inteligent și subversiv.

Iată cum apărea ”Calendarul” în 1908:

IANUARIE, 31 zile — ziua de 10 ore — noaptea de 14.

La 7, luna plină; la 13, pătrarul din urmă; la 20, luna nouă; la 29, pătrarul întâi.

Frigul pentru cei fără paltoane e cu 15 grade mai mare decât pentru cei împaltonaţi.

FEBRUARIE, 28 zile — ziua de 11 ore — noaptea de 13.

La 5, lună plină; la 12, pătrarul din urmă; la 20, lună nouă; la 27, pătrarul întâi.

Carnavalul este în putere. Câți nu vor rămâne becheri se vor căsători. Balurile mascate vor hotărî pe mulți căsătoriți să pornească jalbă de despărțenie.

MARTIE, 31 zile — ziua de 12 ore — noaptea de 12.

La 6, luna plină; la 13, pătrarul din urmă; la 20, lună nouă; la 17, pătrarul întâi.

Se zice că preasfinții părinți de la Sinod vor posti tot postul, daca nu vor mânca dulce.

APRILIE , 30 zile — ziua de 13 ore — noaptea de 11.

La 6, lună plină; la 12, pătrarul din urmă; la 20, lună nouă; la 27, pătrarul întâi.

Un orator în Cameră aduce un proiect de lege pentru stârpirea muștelor, care prevede un al optulea minister cu un buget de 15.576.315 lei noi pe an.

MAI , 31 zile — ziua de 14 ore — noaptea de 10.

La 4, luna plină; la 12, pătrarul din urmă; la 20, lună nouă; la 27, pătrarul întâi.

Monşerii încep a-și umbri ceafa cu umbreluțe albe. Se aşează băi mixte la Nicopole și Şiştov.

IUNIE, 30 zile — ziua de 15 ore — noaptea de 9.

La […]3, luna plină; la 10, pătrarul din urmă; la 18, lună nouă; la 25, pătrarul întâi.

Se inventează o nouă umbrelă pentru picioare, în vederea sistemului de stropire a stradelor Capitalei.

IULIE, 31 zile — ziua de 14 ore — noaptea de 10.

La 2, luna plină; la 10, pătrarul din urmă; la 17, luna nouă; la 24, pătrarul întâi.

Căldura creşte: 45 grade. Primăria ia măsuri, ca stropitorii stradelor să administreze trecătorilor asudați câte o duşe rece. Pentru aceasta se va mai adăogi la biletul cel galben încă vreo câteva zecimi comunale.

AUGUST , 31 zile — ziua de 13 ore — noaptea de 11.

La 1, lună plină; la 9, pătrarul din urmă; la 16, lună nouă; la 24, pătrarul întâi.

Se deschid şcoalele. Un urecheat deschide o Academie de științe morale pentru amândouă sexurile. Se anunță de acum părinților că locurile sunt aproape pline: să se grăbească a-și înscrie copiii.

SEPTEMBRE, 30 zile — ziua de 12 ore — noaptea de 12 ore.

La 1, lună plină; la 8, pătrarul din urmă; la 16, lună nouă; la 23, pătrarul întâi; la 30, lună plină.

Ploi mari. Dâmbovița se umflă. Primăria profită de ocazie pentru a o declara navigabilă, și a publica licitație pentru luarea în monopol a navigației dâmbovițene pe 10 ani.

OCTOMBRE, zile 31 — ziua de 11 ore — noaptea de 13

La 7, pătrarul din urmă; la 13, luna nouă; la 20, pătrarul întâi; la 27, luna plină.

Orizontul se întunecă. Culesul viilor începe. Apar în București 15 ziare cotidiane noi, având fiecare câte treizeci de redactori și cinzeci de corespondenți. Opinia publică le face o strălucită primire.

NOIEMBRE, 30 zile — ziua de 10 ore — noaptea de 14.

La 5, pătrarul din urmă; la 12, lună nouă; la 19, pătrarul întâi; la 27, luna plină.

Monşerii fac ce fac și se împaltonează până în călcâie.

Dispar cele 16 ziare cotidiane precum şi una veche. Opinia publică regretă abonamentele plătite înainte.

DECEMBRE, 31 zile — ziua de 9 ore — noaptea de 15.

La 4, pătrarul din urmă; la 13, luna nouă; la 19, pătrarul întâi; la 27, luna plină.

Gerul îngheaţă becurile felinarelor pe ulițe. Primăria hotăreşte a așeza la fiecare răspânte câte o sobă de tuci. Un amic al guvernului va fi însărcinat, fără leafă, numai cu diurnă, să meargă la Paris spre a cumpăra sobele, cari vara vor putea servi și la altceva.”