În fascinanta lume a politicii românești, există o regulă nescrisă care pare să guverneze fiecare partid: „Fiecare cu blonda lui!”, acea figură emblematică ce pare să-și pună amprenta asupra agendei publice mai degrabă prin declarații șocante, gafe memorabile și apariții strălucitoare decât prin competență sau realizări concrete. De la eleganță la declarații șocante, de la gafele monumentale la ținutele care frizează arta modernă, blondele politice ale României nu încetează să ne surprindă. Așadar, să analizăm cu un zâmbet ironic aceste ”muze” ale partidelor, care au transformat politica într-un spectacol care oscilează între tragicomedie și absurd, și cu o ironie amară, felul în care au reușit să devină mai mult decât simple figuri decorative.

Elena Udrea – diva PDL-ului

Elena Udrea, cunoscută mai degrabă ca ”blonda de la Cotroceni”, a fost simbolul așa-zisei reforme PDL-iste. Mereu în centrul atenției, fie că era vorba de tocuri înalte, genți de lux sau declarații cum ar fi: ”vă spun peste 10 ani daca sunt iubita lui Băsescu”, Udrea a reușit să transforme scena politică într-un adevărat podium de modă. Au trecut demult 10 ani, a venit și răspunsul doamnei Udrea ”a fost o glumă”. Însă, dincolo de glume și apariții spectaculoase, imaginea Elenei Udrea s-a deteriorat pe măsură ce au ieșit la iveală acuzațiile de corupție și abuz în serviciu. În calitate de fost ministru al Dezvoltării și Turismului, Udrea a fost implicată în mai multe scandaluri care au dus la procese și condamnări. A fost unul dintre personajele centrale ale dosarului ”Gala Bute”, care a subliniat legătura strânsă dintre politică și afaceri ilicite și deși a încercat să își păstreze aura de putere și influență, Elena Udrea a ajuns să fie definită nu doar prin imaginea sa publică de ”blondă fatală”, ci și prin epilogul său juridic tumultuos.

Viorica Dăncilă – doamna de fier a PSD-ului

Cum am putea să o trecem cu vederea pe Viorica Dăncilă, această Margaret Thatcher a României? Sau cel puțin așa ne-ar plăcea să credem. Fiecare discurs al ei părea o extragere la loto a gafelor lingvistice. Când vine vorba despre perlele exprimate de Viorica Dăncilă, avem de-a face cu un veritabil ”exercițiu de imagine” care ar putea concura cu un spectacol de circ. Spre exemplu, expresia ”Euro douăzeci-douăzeci” ne amintește că matematica și gramatica sunt pentru unii adevărate labirinturi, în care te poți rătăci cu grație. Mai adăugăm și ”Partenerii privelegiați”, care ne fac să ne întrebăm dacă, între două discursuri, Dăncilă n-a încercat cumva să reinventeze limba română. E ca și cum cuvintele ar fi fost puse într-un blender și servite cu garnitură de incoerență.

Apoi, vine cireașa de pe tort: ”Orice om îi este frică de o plângere penală”. Pe lângă faptul că ne-ar putea amuza, această ”bijuterie” a retoricii ne reamintește că frica e, poate, singurul lucru care unește un politician de poporul său. Însă, în acest caz, frica pare să fie și față de limba maternă. Iar ”Make a photo?” nu este doar o încercare stângace de a impresiona străinătatea, ci și un exemplu clar că, deși limba engleză este accesibilă tuturor, ea rămâne totuși un mister pentru unii. Cu perle, altele decât cele de pe broșă, ca ”ACEIAȘI trio de PREȘIDENȚII”, Dăncilă ne-a demonstrat că poate, în loc de o simplă gafă, am asistat la un nou stil de vorbire, unul care îmbină ignoranța cu o sinceră nepăsare față de regulile limbii române și într-un fel, este fascinant cum incompetența poate deveni o marcă înregistrată a politicii românești.

Raluca Turcan – blonda intelectuală a PNL-ului

Raluca Turcan, simbolul eleganței PNL-iste, a încercat mereu să joace rolul intelectualei, dar nu fără a se împiedica de propriile cuvinte. La capitolul modă, doamna Turcan nu a fost niciodată mai prejos. Coafura perfectă, machiajul impecabil și hainele asortate cu gust au făcut-o să pară că este mai pregătită pentru o ședință foto decât pentru o ședință de guvern, iar declarația sa ”implicată full option în proiectul de ministru” ne face să ne întrebăm dacă politica este o simplă opțiune sau un accesoriu la modă.

Raluca Turcan a avut grijă să ne ofere momente memorabile de umor involuntar, cum ar fi atunci când a declarat că ”numai în anul 20 s-a întâmplat…”. Anul 20 din ce? Dinaintea erei noastre sau poate dintr-un univers paralel în care PNL-ul chiar reușește să facă ceva bun pentru țară?

Cum să uiți afirmațiile sale despre „tablourile împușcate” din casa fostului dictator? Descrise drept ”o colecție cu adevărat excepțională”, aceste tablouri nu au făcut altceva decât să sublinieze gustul desăvârșit al doamnei Turcan, în timp ce electoratul rămânea stupefiat în fața măreției culturale oferite de PNL. Dar să nu uităm celebra frază: „Că nu se culcă omul sănătos și se trezește, ferească Dumnezeu, mort”, cuvinte care rămân o emblemă a logicii turcaniene, o încercare patetică de a explica inexplicabilul, altfel spus, PNL-ul și-a găsit blonda ideală, capabilă să stârnească râsul chiar și în cele mai tensionate momente politice.

Diana Șoșoacă – furia neîmblânzită a AUR/SOS România

Și în sfârșit, cum am putea să ignorăm prezența explozivă a Dianei Șoșoacă, această veritabilă Jeanne d’Arc a mișcărilor populiste? Fie că protestează împotriva măștilor, vaccinează sceptici, se luptă cu 5G-ul sau apare cu botniță, Șoșoacă pare să fie într-o continuă stare de război cu realitatea. Dacă declarațiile ei nu ne lasă cu gura căscată, Diana Șoșoacă a adus un nou nivel de ”entertainment” în politică, dar din păcate, acest tip de ”show” nu face altceva decât să degradeze și mai mult imaginea unei clase politice deja îngenuncheate de propriile greșeli.

În loc de concluzie: Fiecare partid cu blonda lui sau dacă nu ai o blondă, o cumperi

În final, ce concluzie putem trage? Poate doar că în România, politica pare să fi devenit un reality show în care blondele partidului sunt mai importante decât politicile partidului. Poate că într-o zi, competența va prevala asupra spectacolului. Dar până atunci, vom rămâne cu aceste personaje pitorești, care continuă să coloreze în mod tragicomic scena politică românească, unele dintre ele ținute la conservat prin diverse instituții și ministere și readuse în prim-plan odată cu venirea la guvernare.