La început de primăvară și de Mărțișor, perioadă bogată în sărbători și obiceiuri tradiționale,  am stat de vorbă cu Alina Sulicu, managerul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale din Brăila.

– Cititorii noștri cunosc instituția pe care o conduceți sub numele de Centrul de Creație. Denumirea sa oficială este însă Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale. Care este misiunea acestei instituții culturale, ce o deosebește, de fapt, de altele similare, din județ?

-Centrul de Creație pentru că la momentul la care au luat ființă aceste așezăminte de cultură se numeau case de creație. De acolo am preluat noi acest Centru de Creație, dar de la reînființare, din 2005, atunci când a fost absorbția cu Centrul Cultural de Tineret, a primit această denumire, Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale. Am păstrat în ceea ce privește pagina de Facebook si de site web denumirea Centrul de Creație, de aici această așa-zisă confuzie.

Suntem un așezământ de cultură în reglementarea OUG 118/2006, care duce mai departe tradiția populară și avem norocul ca, spre deosebire de celelalte centre județene, care au constituite ansambluri pe lângă funcționalitatea lor normală, să avem două ateliere deosebite: Atelierul de Revitalizare a Țesăturilor Tradiționale (ARTT) și Atelierul de Ceramică, care practic ne întorc, cumva, în trecut. La ARTT, colegele mele colecționează și revitalizează obiecte ce au aparținut casei țăranești de odinioară,  iar ceramica îi învață pe cei mici că, de fapt, lucrul cu lutul îi face să fie deosebiti. Așa au crescut bunicii noștri, străbunicii  noștri, care, din puținul pe care îl aveau, făceau lucruri durabile în timp. Drept dovadă, Cultura Cucuteni, pe care noi o avem ca model.

Prin ce ne deosebim de celelalte instituții? Nu știu dacă ne deosebim. Cred că fiecare dintre noi își are misiunea. Conform Legii 153, suntem asimilați căminelor culturale, caselor de cultură. Însă consider că fiecare dintre noi trebuie să-și stabilească o misiune. Și, de asemenea, să conlucrăm, să aducem aproape comunitatea. Când am început activitatea la centru, a fost destul de greu. În schimb, am spus așa:  comunitatea trebuie să înțeleagă că și Centrul reprezintă modalitatea prin care se poate manifesta. Acesta este scopul și rolul nostru. Brăilenii trebuie să înțeleagă că aici pot face lucruri care îi ajută în dezvoltarea spirituală, personală, în dezvoltarea culturală în primul rând. Nu cred că ne deosebim, trebuie să existe o completare între instituții, făcând lucruri împreună pentru comunitate. Pentru că dacă mesajul nu ajunge la comunitate, noi degeaba existăm. Aceasta este credința mea.

– Este sau ar putea fi  Centrul de Creație amenințat de comasarea instituțiilor de cultură, despre care s-a tot vorbit în ultima vreme?

– Oricine poate consulta organigrama si statul de functii, care sunt publice. Legea spune foarte clar, în instituțiile care au sub 50 de angajați, trebuie făcute anumite modificări. Într-adevăr, noi avem sub 50. Nu depinde de noi. Noi nu suntem ordonatori principali de credite, ci terțiari. Ca atare, această comasare sau această aplicare a legii ține de ordonatorul principal de credite, Consiliul Județean Brăila, care va spune într-un fel sau altul.  Cert este că există o lege care va trebui respectată. Vom vedea în ce manieră.

– Ce proiecte pentru promovarea culturii tradiționale locale ați implementat sau urmează să derulați?

– Când am ajuns aici, centrul le avea pe cele mari, cunoscute deja.  Dar mi-ar fi plăcut mai mult suflet.  Și atunci am încercat să aducem județul Brăila mai aproape de noi. Și cum am făcut acest lucru? Prin șezătorile pe care le-am organizat, prin promovarea celor două ateliere și deplasarea în județ. Pentru că trebuie să știți, chiar și la sate, foarte puțini oameni mai țes, războaiele nu mai sunt folosite, iar eu am norocul de doi oameni minunați în cadrul ARTT. Și atunci sprijinim, atunci când  ni se cere ajutorul, cu prezența noastră. La Mircea Vodă am fost solicitați pentru punerea în funcțiune a unui război, așa că următoarea șezătoare se va desfășura acolo. Încercăm să oferim această expertiză pe care noi o avem  datorită celor două ateliere, astfel încât să ducem mai departe tradiția.

Am considerat că trebuie să promovăm mai mult județul Brăila. Și am adus în față Joc și cântec, apoi Tradiții brăilene. Eram puțin invidioasă pe gălățeni, care au un festival foarte mare al tradițiilor, unde vin oameni din toată țara. E adevărat că zona Brăilei nu se compară cu zona Galați, fiind zone istoric diferite. Însă, chiar și așa, am reușit să găsim și să aducem pe scena Casei Tineretului sau în parcul Grădina Publică oameni care au știut să ne pună în valoare jocul și cântecul brăilean, tradițiile și obiceiurile brăilene. N-am mulțumit întotdeauna pe toată lumea. Dar, dacă îi ai în juriu pe cei mai buni, contestarea nu cred că poate avea loc.  Oamenii sunt foarte bine pregătiți. Anul acesta, în juriu la Joc și cântec au fost Ștefan Coman, Marin Barbu și doamna Veronica Dobrin. Oameni care au o experiență în spate, care au și pregătirea necesară, așadar nu pot fi contestați.

Dorim foarte mult ca această comunitate a Brăilei să se integreze și să vină mai aproape de noi, aducând în față, de fiecare dată, momente importante. Iată, a fost Jean Moscopol, filmul despre el a fost un real succes. Doar cunoscând trecutul, respectând și onorând ce au făcut înaintașii noștri, putem merge mai departe. Noi suntem privilegiați, putem să spunem, că oameni ca Jean Moscopol sau Johnny Răducanu au promovat Brăila, chiar dacă nu s-au întors, chiar dacă nu au murit la Brăila.

– Brăila a fost și încă este un mozaic etnic. Jean Moscopol însuși are origini elene. Cum puneți în valoare această varietate culturală?

-Eu însămi fac parte din Comunitatea Rușilor Lipoveni. Întotdeauna această comunitate a răspuns pozitiv inițiativelor noastre. Cu fiecare dintre etnii colaborăm foarte bine. Pe 14 ianuarie am fost la Revelionul organizat de CRL, urmează Gala de excelență a romilor brăileni, pe 8 aprilie. 25 martie, Ziua Națională a Greciei, unde ne vom întâlni cu reprezentanții comunității elene din Brăila. De asemenea, avem colaborări cu comunitatea bulgară, cu cea evreiască.

– Printre activitățile pe care le organizați se numără și cele de educație permanentă, adresate tuturor vârstelor. Care sunt criteriile pe care le luați în considerare în stabilirea acestor programe de formare?

– Până anul trecut în septembrie am avut cursul de perfecționare pentru Țesător manual. De atunci s-au schimbat niște reguli și anul acesta deocamdată nu este acreditat, suntem în procedura de acreditare. Nu le alegem neapărat după un criteriu, ci pentru că avem oameni atestați. Aceste cursuri sunt oarecum obligatorii. Anul trecut au fost peste 50 de solicitări, după ce am anunțat că suntem acreditați. Însă criteriul de accedere a fost simplu: primul venit, primul servit. Am școlarizat 15 noi țesători manual.

Perioada pandemiei a fost o lecție pentru noi. Noi nu avem vreun ansamblu, nu avem vreo bază materială care să ne acopere timpul de lucru. A trebuit să găsim și să aducem în fața comunității activități care să fie utile și în care omul să se simtă folositor. Si am făcut-o prin aceste ateliere. Fie că vorbim despre Atelierul de revitalizare a patrimoniului imaterial – Jocul, din  2015 sau despre Atelierul micilor dansatori, unde avem și copii de 3-4 ani. Nu este vorba despre orice joc, ci despre jocul tradițional brăilean. Aceste ateliere sunt gratuite. Dacă nu vom veni în față cu aceste tradiții, cu aceste obiceiuri, să le promovăm, le vom pierde, evident. Degeaba spunem că se pierd dacă nu facem nimic în acest sens. Doar așa, arătând, demonstrând, se poate ca noi să ducem mai departe ceea ce știm de la moși, strămoși.

– Din 2006, la Centrul de Creație funcționează Atelierul de Revitalizare a Țesăturilor Tradiționale al Centrului de Creaţie Brăila. Cum s-a născut acest proiect?

-E un proiect făcut pe fonduri europene la care au fost peste 100-120 de cursanți din tot județul. A început timid, pentru că nu avea patrimoniu, nu avea nimic. Însă scopul era de formare în domeniul țesutului tradițional la războiul de țesut. A fost o muncă de cercetare în sensul în care angajații noștri au  fost în tot județul și au reușit să aducă la centru 12 războaie de țesut donate, pe care noi le-am recondiționat și care au constituit baza materială. E drept că ceea ce oferim noi ca studiu, ca formare, este incipient. În orice domeniu, pentru a progresa, trebuie să studiezi, iar colegele mele de la atelier au devenit experte în acest sens, la modul cel mai sincer, pentru că iată, acum doi ani centrul a reușit să realizeze în războiul de țesut cămașa cu altiță. E mare lucru! A fost țesută de la firul de bumbac, în războiul de țesut. Acul a poposit doar acolo unde a trebuit făcută încheietura. De altfel, doamna Corina Mihăescu, invitată la una dintre conferințele centrului, a fost plăcut impresionată ca în mijlocul unui oraș să poată să ia ființă, la războiul de țesut, o astfel de cămașă. Prin activitatea noastră, am contribuit la dosarul pe care România l-a depus în 2022 și cu care a reușit să intre în patrimoniul UNESCO cu această cămașă cu altiță. Poate fi făcută pentru oricine este interesat, costă undeva la 2.000 de lei, dar lucrul durează cel puțin șase luni.

– Cine se poate înscrie la acest atelier și în ce condiții?

-În general noi organizăm șezători, dar în preajma evenimentelor calendaristice. Acum a fost Șezătoarea Mărțișorului. Toți cei care doresc o pot face, printr-o solicitare scrisă sau un telefon. Acum depinde și de disponibilitatea fetelor, pentru că dacă războaiele sunt ocupate, e posibil să amânăm întâlnirea.

– Un alt meșteșug  tradițional pe care l-ați readus în atenția tinerilor de astăzi este arta modelării lutului. Cui se adresează activitățile desfășurate la acest atelier?

-Așa cum am spus, de la mic, la mare. Cum îi crești pe cei mici, așa îi vei avea. Cred că cel mai important în activitatea noastră este să îi facem pe cei mici să înțeleagă  ce facem noi, ce îndeletniciri tradiționale avem. La lut, toată lumea vrea să modeleze. Am avut acum activități cu mărțișoare, vor urma cele dedicate sărbătorilor pascale. Copiii le realizează, se usucă, apoi se pun în cuptor, se glazurează și iarăși merg la cuptor. Când sunt gata, îi sunăm să vină să și le ia, în mod gratuit, bineînțeles. Iar ei sunt foarte încântați pentru că nu doar au lucrat, ci pot să și ofere. Am avut si proiect european în acre au venit seniorii care au făcut cadouri pentru cei de la un cămin de bătrâni.

– Vorbeam puțin mai devreme despre o complementaritate care ar trebui să existe între instituțiile de cultură. În ce constă colaborarea instituției pe care o conduceți cu celelalte instituții culturale brăilene?

-Cred că așezarea spune totul. Avem Teatrul, Centrul de Creație, Muzeul, Casa de Cultură și Biblioteca. În general ne consultăm, în primul rând să nu ne suprapunem cu activitățile. Și în al doilea rând, să putem aduce în față ce este mai important. Dacă mă întrebați de Muzeul Brăilei „Carol I”, acolo chiar vorbeam cu domnul director despre Ziua Iei, vechiul și noul se întâlnesc pentru a-și da mâna. La Teatrul „Maria Filotti” ne-am întâlnit cu Răzvan Stoica, cel care are vioara Stradivarius. Cu Biblioteca avem iarăși un parteneriat viabil.

– Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale organizează o serie amplă de evenimente culturale, competiții și festivaluri internaționale și naționale de anvergură, devenite tradiție. Menționăm pentru început doar Festivalul Internațional de Muzică Ușoară „George Grigoriu” sau Festivalul Internațional de Jazz „Johnny Răducanu”. Nu putem să le trecem însă cu vederea nici pe celelalte: Festivalul Internațional „Cântecul de dragoste de-a lungul Dunării”, Salonul Internațional de Caricatură sau Festivalul Național de muzică folk „Chira Chiralina”. Ce noutăți aduce anul 2024 în acest peisaj cultural și competițional?

-Cred că fiecare dintre evenimentele pe care le-ați enumerat constituie o noutate în sensul că niciodată nu e la fel. Avem diverse provocări, avem diverse teme. Dacă stau să mă gândesc la „George Grigoriu”, ajuns la a XIX-a editie anul acesta, am început de la 6 februarie cu publicarea evenimentului, iar a doua zi am avut deja doua înscrieri. Acum două săptămâni am anuntat recitalurile pentru „George Grigoriu”, iar pe 28 februarie biletele au fost epuizate într-un sfert de oră, atât fizic, cât și online. Cineva ne-a reproșat că am avut doar jumătate de sală în online. Dar sunt foarte mulți oameni care iubesc festivalul și care nu au acces la această platformă online.

Fiecare dintre festivaluri aduce noutăți. Ne apropiem foarte tare și de Festivalul „Johnny Răducanu”, a XI-a editie anul acesta. „Chira Chiralina” este puțin mai departe, dar zilele următoare vom da și acolo drumul la regulament. Cât despre „Cântecul de dragoste de-a lungul Dunării”, sunt foarte mândră pentru că am început deja discuțiile pentru recitaluri și sunt convinsă că cel puțin unul dintre recitaluri nu doar că va fi o noutate pentru Brăila, dar va fi și o revelație. Nemaivorbind despre prezența maestrului Botgros.

Despre Salonul Internațional de Caricatură, au  început înscrierile. Tema de anul acesta va fi „Euro 2024 – în offside”. Vom vedea ce noutăți ne va aduce, deși peisajul celor care se înscriu în  cadrul salonului este foarte mare.

În același timp, trebuie să nu omitem faptul că, din fericire pentru noi, fiecare festival a rămas, în ceea ce privește premiile, la același nivel. Așa cum spunea și Ionel Tudor, așa cum spuneau și Michael Crețu și Florian Lungu, așa cum spune Elise Stan, evenimentele de la Brăila au premiile cele mai mari și suntem mândri de acest lucru. Așa cum știți, participarea de anul acesta a României la Eurovision a fost anulată. Motiv pentru care singurul eveniment marcant în România la acest moment este doar Festivalul Internațional de Muzică Ușoară „George Grigoriu”. Mă aștept la înscrieri numeroase, la o preselecție teribilă la Sala Radio, care de regulă e maraton, începe de la 10 și se termină la 7-8 seara în studioul Radiodifuziunii Române, dar unde vin cei mai buni dintre cei mai buni. Și iată, de câțiva ani, din fericire pentru noi, și Brăila este reprezentată, și nu cu puțin.

– Care este proiectul dumneavoastră de suflet, dintre toate cele pe care le coordonați?

– N-aș putea niciodată să fac diferență. Fiecare dintre evenimentele noastre este la fel de important. Nu există mic, mare. Ne organizăm cu același profesionalism, depunem aceeași sârguință ca lucrurile să iasă și noi să ne mândrim cu activitățile noastre. Toate sunt frumoase, toate sunt proiecte de suflet. Să ne ajute Dumnezeu să le ducem mai departe, pentru că, din fericire pentru noi, lucrurile au progresat. Bugetul ne permite să facem astfel de evenimente mari, grandioase, în care oamenii de cea mai bună calitate au venit  către Brăila și către comunitatea brăileană.

– Și pentru că ne aflăm la început de Mărțișor, propun să încheiem într-o notă primăvăratică. Ce activități ați pregătit anul acesta pentru a pune în valoare tradițiile locale de primăvară?

– Cu multă vreme înainte de 1 martie, discutam despre mărțișoarele pe care le facem din ceramică și care nu au un preț foarte mare, undeva la 2 lei, dar care sunt autentice, sunt handmade, și pe care, de altfel, le puteți găsi și la Muzeul Satului. Nu trebuie să mergeți acolo, ci le găsiți și aici, la Brăila. În același timp, sunt diverse șezători ale mărțișorului. Din 2017, tradiția confecționării mărțișorului este în patrimoniul UNESCO.

E adevărat că la mine acasă, la Iași, 1 martie era despre mărțișor, dar nu despre cel oferit doamnelor, ci bărbaților, băieților. Privilegiatul era tatăl meu. La școală ofeream mărțișoare băieților.

E ușor să spui „se pierde tradiția”. Dar ce facem să nu o pierdem? Cred că este de datoria noastră, a fiecăruia dintre noi, acolo unde ne aflăm, să ducem mai departe tradiția. Pe bucățica noastră, nu mai mult.  Obiectul de activitate al Centrului nu se rezumă doar la aceste tradiții și obiceiuri pe care le promovăm. E o tradiție ca  în Brăila Petrea „Crețul Șolcan”(n.r. străbunicul lui Johnny Răducanu) să ne cânte și să ne încânte chiar de pe vremea lui Ipsilanti, iar Johnny Răducanu, prin moși-strămoși, a preluat din talentul lui, și iată că astăzi vorbim despre Festivalul Internațional de Jazz „Johnny Răducanu”, a XI- ediție. Cunoscând trecutul, prezentul poate fi mai frumos, ca să ne asigurăm viitorul. Altfel, ne pierdem rădăcinile.

Alina Sulicu s-a născut la Iași. A absolvit în 2006 Facultatea de Drept a Universității ,,Al I. Cuza” Iași, la buget, iar în 2014 și-a luat licența în Management, la Facultatea de Management, Marketing în afaceri economice din Brăila, filială a Universității „C. Brâncoveanu” Pitești, unde a urmat și cursuri de master în specializarea Management în administrație și servicii publice.  Are și un master în Drept comunitar obținut la Facultatea de Drept din cadrul Universității Danubius din Galați și unul în specializarea Etnologie, antropologie culturală și folclor, obținut la Facultatea de Litere a Universității din București.

În perioada 2008-2012, a predat disciplina Contracte economice la Liceul ,,P. S. Aurelian’’din Brăila, iar din 2008 până în 2015 a fost asistent  universitar discipline de drept (civil, comercial, administrativ, procedura civilă și procedură penală) la Facultatea de Management, Marketing în afaceri economice din Brăila, filială a Universității „C. Brâncoveanu” Pitești.