Prima atestare documentară cunoscută a Brăilei datează din  20 ianuarie 1368, când orașul este menționat ca Brayla într-un privilegiu de transport și comerț acordat neguțătorilor brașoveni de Vladislav I, domnitorul de atunci al Țării Românești.

Așezarea este însă mult mai veche. Există vestigii arheologice care dovedesc aici prezența omului încă din Neolitic, la Brăilița, cu cinci milenii î.e.n. Descoperirile atestă și o așezare getică puternică situată pe terasa înaltă a Dunării, aflată în relații comerciale cu grecii, datând din secolele al IV-lea -al III-lea î.e.n. Civilizația continuă în orașul de la Dunăre și în era noastră, fiind găsite aici vestigii ale unei așezări medievale din secolele X-XI.

Într-o veche descriere geografică spaniolă, orașul apare cu numele Drinago (1350). Ca Brayla este menționat în privilegiul acordat de Vladislav I, în 1368, negustorilor brașoveni.

De la Bragylor la Ibrail

Numele orașului, Brăila, este de origine autohtonă, fiind atestat încă din Evul Mediu ca nume personal, tipic românesc. Se pare că originea sa se află într-un toponim similar celor tracice sud-dunărene, ca Bragylor, însemnând „pisc vertical”, cu trimitere la poziționarea orașului pe malul înalt al Dunării, de unde și numele Piscul Brăilei, acordat așezării în trecut. Sunt cunoscute și variantele folosite pentru denumirea orașului în alte limbi: Proilaba în greacă, Proilava în slavă sau Ibrail în turcă.

În 1463, cronicarul bizantin Laonic Chalcocondil caracteriza Brăila ca fiind „orașul dacilor, în care fac un comerț mai mare decât în toate orașele țării”. Numele așezării apare ulterior și în alte cronici, cele mai importante fiind Letopisețul Cantacuzinesc și Cronica Bălenilor.

Brăila ca cetate este menționată în documente abia în 1540, după ce turcii cuceresc orașul, transformându-l în raia. Se pare că aceștia au început construcția unui zid în jurul așezării. În 1595, orașul este eliberat de sub turci de oștile lui Mihai Viteazul, însă nu pentru mult timp. Vreme de un secol, între 1711 și 1812, rușii, turcii și austriecii se luptă pentru teritoriile românești, Brăila fiind atacată, arsă, refăcută. După aproape trei secole de robie, orașul este redat Țării Românești în 1829, prin pacea de la Adrianopol.

Brăila – locul unde se stabilea prețul cerealelor din Europa

Brăila s-a dezvoltat puternic după anul 1829, odată cu libertatea acordată comerțului pe Dunăre prin Tratatul de la Adrianopol. Monopolul turcilor lua astfel sfârșit. Tot acum autoritățile ruse au hotârât retrasarea planului urbanistic, cu așezarea noilor străzi sub forma unui arc semicerc, fiecare stradă urmând să pornească de la Dunăre și să se oprească tot la Dunăre. În 1836, orașul primește statut de porto-franco, acesta fiind și anul când aici s-a înființat prima Cameră de Arbitraj Comercial. Urmează o perioadă înfloritoare, străzile sunt pavate, se construiesc farmacii, spitale, fabrici, apar primele instituții de cultură.

În 1864 este inaugurat la Brăila Teatrul Rally, pe scena căruia vor urca nume celebre precum Sarah Bernhardt, Ernesto Rossi, George Enescu, Hariclea Darclée și Maria Filotti. În 1872 se deschide Gara din oraș. La 1883 ia ființă Societatea muzicală „Lyra”, recunoscută pentru activitatea sa pe plan național și internațional.  În 1888 se utilizează la Brăila, pentru prima dată în țară, betonul armat, iar la începutul secolului al XX-lea sunt introduse tramvaiul și becul electric. În 1911, an de maximă activitate comercială, comerțul brăilean reprezenta 22% din comerțul românesc și 20% din import, conform Wikipedia. În perioada interbelică, la Bursa Agricolă din Brăila se stabilea prețul cerealelor din Europa.

Nicolae Iorga descria astfel Piața Traian în acea perioadă: „Nici-un oraş din România n-are o astfel de piaţă, şi ea-şi află cu greu păreche chiar în centrele mai mici ale Apusului. În mijloc e un parc desăvârşit întreţinut, care se desface la acest ceas de noapte, subt cerul mânios, în lumina felinarelor ce clipesc slab, ca o masă întunecată. Drumuri o străbat în toate sensurile, şi o înconjură strade neobişnuit de largi, alcătuind un dreptunghi. Clădiri înalte, unele deosebit de monumentale, ca Teatrul Ralli, Otelul Francez, formează zidurile care domină, pe când strade lungi îşi înfundă, în sus, în jos, în stânga, liniile de lumini; cafenelele, cofetăriile, tutungeriile, prăvăliile de stofe, de brânzeturi, de haine, de pălării, librăriile au încă vitrinele lor luminate: cumpărătorii şi clienţii sunt români, greci, italieni ba chiar olandezi din Rotterdam, care cer în franţuzeşte şi englezeşte cărţi poştale cu vederi din Brăila şi lipesc pe ele, cu deosebită plăcere, mărci poştale cu chipul Regelui Carol.“ (Nicolae Iorga, Din trecutul istoric al oraşului Brăila, Editura „Istros” a Muzeului Brăilei, 2000)

 

De la centru comercial și cultural la oraș industrial

Exporturile au scăzut vertiginos în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. După instaurarea regimului comunist, orașul a cunoscut o industrializare intensă. Brăila se putea lăuda în „Epoca de Aur” cu Fabrica de Excavatoare „Progresul”, Combinatul Chimic de la Chiscani, PAL – Întreprinderea de Prelucrare a Lemnului, Laminorul sau Fabrica de Ciment Stânca.  Revoluția din 1989 a fost urmată de un colaps în acest domeniu, multe dintre fabrici închizându-și porțile, ceea ce a dus la scăderea drastică a nivelului de trai al brăilenilor.

Podul peste Dunăre de la Brăila, inaugurat anul trecut și supranumit  Golden-Gate-ul de peste Dunăre, promite să inaugureze o nouă eră în dezvoltarea economică și turistică a orașului.

Nume celebre ale Brăilei

Creuzet multietnic și multicultural, Brăila a dat naștere unor nume celebre pe scena culturii naționale: medici, filozofi, oameni de știință, scriitori, artiști sau sportivi de renume. Dintre personalitățile al căror nume este legat de Brăila, amintim doar câteva: Hariclea Darclée, Maria Filotti, Ana Aslan și Emilia Dumitrescu, dar și Panait Istrati, Mihail Sebastian, Nae Ionescu, Perpessicius, Fănuș Neagu, Cristian Vasile, Jean Moscopol, Nicăpetre, Johnny Răducanu, George Grigoriu, Nicu Alifantis, Camelia Potec sau Diana Mocanu.

Brăila – atracții turistice

Astăzi, orașul de la Dunăre are un potențial  turistic prea puțin pus în valoare. În vecinătatea sa, la doar câțiva km, se află stațiunea balneară Lacu Sărat, cunoscută și vizitată de turiști din întreaga țară încă de la jumătatea secolului al XIX-lea. Parcul Natural Balta Mică a Brăilei, rezervație naturală, cu o faună și o vegetație impresionante, este un alt punct de atracție în zonă. Centrul vechi al orașului constituie un adevărat muzeu de arhitectură în aer liber, conservând clădiri reprezentative pentru începutul de secol XX. La Brăila se află Casa Memorială „Panait Istrati” și Casa Memorială „D.P. Perpessicius”. Alte atracții pentru turiști sunt Biserica Greacă,  Biserica „Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil”, fostă geamie, Muzeul Brăilei „Carol I”, Teatrul „Maria Filoti”, Grădina Publică, Parcul Monument, Esplanada Dunării, Cenrtrul Civic cu fântânile sale cinetice sau Ceasul  din Piața Traian, adevărată emblemă a urbei.

Orașul a găzduit în ultimii ani numeroase festivaluri naționale și chiar internaționale, devenite tradiție, ceea ce ne dă speranța unei renașteri culturale a orașului. Menționăm doar Festivalul și Concursul Internațional de canto „Hariclea Darclée”, Festivalul Internațional de Jazz „Johnny Răducanu”, Festivalul Internațional de Teatru și Arte Performative, Festivalul Internațional de Muzică Ușoară „George Grigoriu” sau Festivalul Internațional de Folclor „Cântecul de dragoste de-a lungul Dunării”.