Flotila Fluvială, la ceas aniversar
Flotila Fluvială „Mihail Kogălniceanu” sărbătorește 129 de ani de tradiții militare, continuând o istorie care începe în anul 1860, când domnitorul Alexandru Ioan Cuza a unificat cele două componente navale ale Țării Românești și Moldovei sub denumirea de Corpul Flotilei de Dunăre, cu sediul la Ismail și forțe dislocate în principalele porturi de pe Dunăre, precum Galați, Brăila sau Giurgiu.
În timp, Marina Militară Română a suferit transformări și reorganizări, adaptându-se permanent la nevoile strategice ale țării. Anul 1896 a marcat un moment important, când, printr-un decret semnat de regele Carol I, s-a stabilit o nouă structură a Flotilei, fiind înființate Divizia de Mare, Divizia de Dunăre, Depozitul echipajelor, Apărarea porturilor, Școlile de marină și Arsenalul Marinei. Tot atunci a intrat în vigoare primul stat de organizare al Diviziei de Dunăre, documentul care a reglementat repartizarea ofițerilor în serviciile flotilei.
În perioada următoare, dotările Diviziei de Dunăre s-au modernizat prin achiziția unor vedete fluviale și monitoare performante, construite în Marea Britanie și la Trieste. Navele „Mihail Kogălniceanu”, „I.C. Brătianu”, „Alexandru Lahovary” și „Lascăr Catargiu” au format Escadra de Dunăre, care va avea un rol decisiv în misiuni militare, cum ar fi participarea la al Doilea Război Balcanic, în 1913, și ulterior, în Primul Război Mondial.
În august 1916, odată cu intrarea României în război, Escadra de Dunăre a declanșat acțiuni ofensive asupra navelor austro-ungare la Rusciuk, continuând sprijinul activ prin trageri și misiuni complexe alături de trupele terestre, la Turtucaia, Silistra sau Topalu. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, navele fluviale au participat la lupte grele pe sectoarele Galați, Tulcea și Chilia Veche, respingând atacuri sovietice. Deși la finalul războiului navele au fost capturate de sovietici, Divizia de Dunăre a reușit să își continue activitatea, asigurând reluarea navigației pe Dunăre.
În paralel, în 1940 a luat ființă Batalionul de Infanterie Marină, specializat în apărarea Deltei Dunării, unitate care va deveni, în timp, un element important în dispozitivul fluvial al Marinei. După război, în 1952, Divizia de Dunăre a fost reorganizată în Flotila de Dunăre, cu sediul la Giurgiu, dar în 1960 a fost desființată. În 1962 a apărut Brigada 24 Fluvială la Tulcea, urmată de Brigada 27 Fluvial-Maritimă la începutul anilor ’80.
În perioada 1973-1984, flota fluvială a fost înzestrată cu vedete blindate de generația a II-a și a III-a, vedete dragoare și nave de sprijin logistic. Anul 1995 marchează reînființarea oficială a Flotilei de Dunăre „Mihail Kogălniceanu”, cu sediul la Brăila, având în componență brigăzi și divizioane cu nave de luptă, trupe de infanterie marină, scafandri de luptă și unități logistice.
În anul 2000, denumirea se schimbă în Flotila Fluvială „Mihail Kogălniceanu”, iar din 2005 trece printr-o serie de reorganizări majore, integrându-se în structura Comandamentului Operațional Naval. În 2015, cu ocazia aniversării a 155 de ani de la înființarea Marinei Militare Române, se înființează Comandamentul Flotilei Fluviale, care preia tradițiile Diviziei de Dunăre și păstrează denumirea onorifică „Mihail Kogălniceanu”. Tot atunci, ziua de 1 aprilie devine oficial ziua Flotilei Fluviale.
Anul 2017 aduce intrarea în subordine a Divizionului 131 Nave Sprijin Logistic, cu baze la Brăila și Tulcea, iar în 2018, în contextul noilor provocări de securitate din regiunea Mării Negre, Batalionul 307 Infanterie Marină este transformat în Regimentul 307 Infanterie Marină.
În prezent, Flotila Fluvială „Mihail Kogălniceanu” are în subordine Divizionul 67 Nave Purtătoare de Artilerie „Comandor Virgil-Alexandru Dragalina”, Divizionul 88 Vedete Fluviale „Amiral Gheorghe Sandu” și Regimentul 307 Infanterie Marină „Heraclea”, completând forțele de apărare fluvială și amfibie ale României.
Comandantul actual al Flotilei Fluviale este contraamiralul de flotilă Nicu Chirea.
