Lecție de istorie și religie la Colegiul „Nicolae Iorga”

În amfiteatrul Colegiului Național „Nicolae Iorga” s-a desfășurat, zilele trecute, o activitate interdisciplinară de istorie și religie, cuprinsă în proiectul „Moștenirea jertfelnică a dreptei credințe – moștenirea unui secol de patriarhat pentru copii și tineri”, implementat de Parohia „Sf. Ierarh Nicolae”, reprezentată de pr. Iulian Iordache, în parteneriat cu Colegiul Național „Nicolae Iorga”, reprezentat de prof. Simona Doroftei.

La această activitate au participat elevii claselor a IX-a B și a XI-a E. Activitatea a fost susținută de prof. dr. Mariana Andrășoae, care a prezentat elevilor contextul istoric al ridicării Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie, precum și represiunea comunistă din închisori, unde s-au nevoit sfinții români canonizați în această lună.

De asemenea, pr. Iulian Iordache a prezentat elevilor importanța ridicării Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie.

Biserica Ortodoxă Română a fost înființată ca Patriarhie în 1925, în contextul unei perioade de reorganizare a instituțiilor naționale după Marea Unire din 1918. Până atunci, Biserica Ortodoxă Română era o mitropolie sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului. Decizia de a acorda Bisericii Ortodoxe Române statutul de Patriarhie a venit ca o recunoaștere a rolului său spiritual și național, consolidându-se astfel independența sa față de autoritățile bisericești externe. La 25 februarie 1925, mitropolitul primat al României, Miron Cristea, a fost întronizat ca primul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, marcând o etapă semnificativă în istoria religioasă și politică a țării.

Totuși, în perioada regimului comunist, Biserica Ortodoxă Română a suferit o represiune severă. Sub conducerea Partidului Comunist Român, închisorile românești au devenit locuri de detenție pentru mii de preoți, monahi și credincioși, care au avut de suferit din cauza fidelității lor față de credința ortodoxă și tradițiile religioase. Mulți dintre aceștia au fost condamnați pentru „activități anticomuniste” sau pentru că s-au împotrivit regimului ateu impus de autoritățile comuniste. Printre victimele acestui sistem represiv se numără și sfinții români canonizați recent, care au avut de înfruntat tortura, munca forțată și detenția în condiții inumane.

În închisorile comuniste, Biserica Ortodoxă Română a avut de suferit nu doar fizic, ci și spiritual. Regimul totalitar a încercat să distrugă orice formă de opoziție față de ideologia sa ateistă, iar religia a fost văzută ca un pericol la adresa regimului. Multe biserici au fost închise sau transformate în depozite, iar clerul ortodox a fost hărțuit sau chiar ucis. Cu toate acestea, în ciuda suferinței și persecuțiilor, credința nu a dispărut din inima poporului român. Mulți dintre cei care au rezistat în închisori și-au păstrat convingerile religioase, iar prin jertfa lor au contribuit la formarea unui martiriu viu al Bisericii Ortodoxe Române.

Astfel, ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie în 1925 și represiunea comunistă din timpul regimului ateu au marcat etape cruciale în istoria bisericii și a națiunii române. Sfinții români canonizați recent, care au trăit în aceste vremuri de grea încercare, continuă să rămână un simbol al rezistenței și al credinței neclintite în fața opresiunii.