Pe 9 martie, creștinii ortodocși prăznuiesc sărbătoarea Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia, spre cinstirea soldaților romani din Legiunea a XII-a Fulminata care au fost martirizați în anul 320, din cauza credinței lor creștine, la ordinul împăratului Licinius.

Potrivit episcopului Vasile cel Mare al Cezareei, aceștia erau soldați creștini din Capadocia, legiunea lor fiind detașată în regiunea Sevastia, în Turcia de astăzi. Deși împărații Constantin cel Mare și Licinius emiseseră în 313 Edictul de la Milan care permitea practicarea creștinismului, conflictul izbucnit ulterior între cei doi l-a determinat pe Licinius să îi persecute pe creștinii din estul imperiului, aflați în jurisdicția sa.

Se spune că cei 40 de soldați au refuzat să intre în templu și să aducă jertfe zeilor romani, mărturisindu-și credința creștină. După ce au fost întemnițați opt zile și bătuți, ei au fost duși pe marginea unui lac și aruncați cu forța, dezbrăcați, în apa înghețată a lacului. Pe mal era pregătită o baie caldă pentru cei care s-ar fi lepădat de credință. Unul singur ar fi cedat, dar a murit imediat ce a intrat în baia caldă. În locul său, a intrat în apele lacului un paznic roman, care ar fi văzut o lumină supranaturală și s-a proclamat creștin.

Legenda spune că apa lacului s-a încălzit în acea noapte și 40 de cununi strălucitoare s-au pogorât asupra mucenicilor. Aceștia au fost scoși vii din lac, dimineața, și li s-au zdrobit fluierele picioarelor, fiind lăsați să agonizeze până la moarte. Trupurile lor au fost arse, iar cenușa aruncată în lac.

Cultul strămoșilor și începutul anului agrar

Cultul celor 40 de mucenici este răspândit în tot estul Europei. În România și în Republica Moldova, sărbătoarea s-a suprapus peste începutul anului agricol tradițional precreștin și a dat naștere unei sărbători tradiționale – Mucenicii sau Măcinicii. Aceasta este strâns legată de cultul strămoșilor, substratul precreștin al sărbătorii fiind evident.

Ion Ghinoiu, în Sărbători și obiceiuri românești, preciza:

Măcinici se numesc și spiritele moșilor și strămoșilor celebrate în ziua de 9 martie, început de an agrar. Sărbătoarea din calendarul popular corespunde, ca dată calendaristică și, parțial, ca semnificație, cu cei 40 de Sfinți Mucenici din calendarul bisericesc, jertfiți pentru credința lor în cetatea Sevastiei. Jertfele și sacrificiile umane săvârșite în vremurile preistorice în ziua Anului Nou sunt amintite astăzi de formele antropomorfe ale aluatului fiert sau copt în ziua de Măcinici și mâncatul sacramental.

Obiceiurile asociate acestei zile sunt specifice Anului Nou: hrana și beția rituale, curățenia de primăvară, credința că se deschid mormintele și porțile Raiului, aprinderea focurilor în curți și grădini, stropirea cu apă sfințită a oamenilor și a animalelor, ritualurile de prezicere a viitorului, tăiatul primelor vii.

Mucenicii, aliment ritual

Aliment ritual, Mucenicii, sinonimi cu Bradoșii sau Sfinții, sunt împărțiți și consumați în ziua de 9 martie.  În Moldova, aceștia au forma cifrei 8, o stilizare a formei umane, și sunt preparați din aluat de cozonac, copt în cuptor, apoi sunt unși cu miere și presărați cu miez de nucă.

În Muntenia și Dobrogea, se păstrează aceeași formă, dar mucenicii sunt mai mici, nu sunt copți, ci uscați și fierți în apă cu zahăr, scorțișoară și nucă, simbolizând lacul în care au fost aruncați Sfinții Mucenici. În unele zone din Muntenia, se făcea un mucenic mai mare, cu față de om, cu gură, nas și urechi, dar orb, pe care îl numeau Uitata, întru pomenirea morților uitați în timpul anului. Pomenirea morților în ziua de Mucenici este răspândită în toate regiunile etnografice românești.

Obiceiul de a bea 40 sau 44 de pahare de vin în ziua de 9 martie este o reminiscență a sărbătorilor bahice ale Antichității. Oamenii credeau că vinul băut la început de an agrar se transformă în sânge și putere de muncă.

Săritul peste foc și baterea pământului cu botele

În această zi, se fac și ritualuri de alungare a gerului, săritul peste foc sau baterea pământului cu botele. În sudul țării, se aprindeau focuri în grădini, cu gunoaiele rezultate din curățenia de primăvară. Când focul se întețea, tinerii săreau peste flăcări, astfel încât fumul să pătrundă printre haine. Copiii băteau pământul cu maiurile, ciocane uriașe de lemn, scandând: „Intră frig și ieși căldură, /Să se facă vreme bună/Pe la noi pe bătătură!”

Tot pe 9 martie era prilej și pentru a face pronosticuri legate de starea vremii. Se spune că așa cum este în ziua de Mucenici, așa va fi toată primăvara. Dacă spre dimineață îngheța pământul, însemna că toamna va fi târzie, iar dacă nu îngheța, bruma va pica devreme. În ziua de 9 martie era trasă prima brazdă cu plugul, marcând începutul anului agrar. Erau afumați cu tămâie și stropiți cu agheasmă boii înjugați la plug și gospodarul care ținea coarnele plugului.

În Gorj și Mehedinți, se prepara o turtă în care se introducea o monedă de argint sau de aur. După copt, turta se tăia în mai multe bucăți egale și se împărțea membrilor familiei, cel care găsea moneda fiind considerat cel mai norocos din casă.