Cultura

Veronica Macri: „Apa vie a Brăilei este Dunărea”

Comunitatea elenă este parte integrantă a  istoriei Brăilei. Teatrul „Maria Filotti”, Biserica Greacă, morile Violatos și Lykiardopulos, Casa Embiricos sunt doar câteva dintre monumentele istorice ale orașului ridicate de greci. Elitei grecești i se datorează, în mare parte, și dezvoltarea economică și culturală a orașului după eliberarea de sub dominația otomană. Personalități ale culturii brăilene și naționale au rădăcini elene. Este suficient să îi amintim pe George Cavadia, Hariclea Darclée, Panait Istrati, Dumitru S. Panaitescu – Perpessicius, Jean Moscopol sau Nicu Alifantis.

Cum 25 martie este o zi importantă pentru greci, Ziua Națională a Greciei, am stat de vorbă cu doamna Veronica Macri, secretarul Comunității Elene din Brăila. Ne-a primit în clădirea monument istoric din str. Malului nr. 1, unde odinioară s-a aflat locanta lui Kir Leonida, în care tânărul Panait Istrati a lucrat ca băiat de prăvălie. Astăzi, edificiul situat în centrul fostului cartier grecesc Karakioi este sediul Comunității Elene din Brăila.

-25 Martie, ce semnificație are această dată pentru grecii din toată lumea, deci și pentru Comunitatea Elenă din Brăila?

-La 25 martie grecii de pretutindeni sărbătoresc renașterea națiunii elene, moment al istoriei moderne ce a condus la instaurarea statului grec suveran. În ziua de 25 martie, este sărbătoarea religioasă a Bunei Vestiri, a eliberării din tenebrele morții și a mântuirii neamului omenesc, dar este și ziua începutului luptei de eliberare a Greciei de sub jugul otoman.

După 400 de ani de opresiune otomană, timp în care grecii au reușit să își mențină conștiința națională prin credința ortodoxă și limba greacă, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, iluminiștii eleni precum Sf. Cosma Etolianul, Evghenios Voulgaris, Rigas Feraios Velestinlis au  semănat sămânța libertății pe care grecii și filoelenii aveau să o ude  cu sângele lor în perioada 1821-1830, de la începutul Revoluției elene până la constituirea statului grec modern.

Inspirați de ideile lui Rigas Feraios, membrii societății secrete Eteria, sub îndemnul „Luptă pentru credință și patrie!”, în februarie 1821 au aprins focul revoltei în afara hotarelor Eladei, în Țările Române, Iași, Galați, Drăgășani, Mănăstirea Secu, Sculeni. Înfruntările au continuat în Peloponez și treptat au cuprins tot teritoriul Greciei. După nouă ani de război și numeroase evenimente politice și diplomatice, în anul 1830 se formează statul modern elen, cel pe care îl sărbătorim pe 25 martie.

-Ce ne puteți spune despre începuturile Comunității Elene pe aceste meleaguri?

-Comunitatea elenă a fost o comunitate foarte mare la Brăila. La un moment dat se punea problema  ca limba greacă să fie a doua limbă în oraș. În 1831, peste 300 de etnici greci s-au unit și în, Teatrul Rally, Teatrul „Maria Filotti” de astăzi, au hotărât să formeze Comunitatea Elenă, care s-a înființat cu adevărat în 1863. Și de atunci această comunitate este pe meleaguri brăilene un punct  de referință.

-Câți greci mai trăiesc astăzi la Brăila?

-Destul de mulți. Cred că peste 1000. În timp, grecii s-au unit  cu românii, au găsit fete frumoase sau grecoaicele români frumoși și au întemeiat  familii, au crescut copii, dar nu și-au uitat tradițiile și obiceiurile.

-Ce evenimente adună astăzi comunitatea de greci din orașul nostru?

-În primul rând, etnicii greci se adună în jurul Comunității Elene, care este o asociație legal constituită. Este membră a Uniunii Elene din România, cu președinte și deputat în parlamentul României, domnul  Dragoș Gabriel Zisopol. Comunitatea are foarte multe evenimente. În afară de Ziua Națională a Greciei, 25 martie, avem Ziua Marelui Nu, în 28 octombrie, avem diverse evenimente pe plan local, național și internațional la care membrii comunității participă: festivaluri, olimpiade, foarte multe întâlniri pentru a duce mai departe cultura și limba greacă.

-Există un loc de întâlnire al etnicilor greci la Brăila?

– Aici, la Comunitate. Avem și sediul vechi, la Biserica Greacă, care sperăm să intre într-o reabilitare în curând, dar avem și acest sediu nou, oferit nouă de Uniunea Elenă din România, pe Strada Malului nr. 1, în care ne putem întâlni oricând la o cafea grecească.

Aici este și sala de curs unde elevii învață limba greacă, cu profesoara Anna Pandi. Datorită unui parteneriat între Ministerele Educației din România și Grecia, elevii pot studia gratuit limba neogreacă, notele fiind trecute în catalog ca opțional. Cei care doresc pot să participe și la Olimpiada de limba neogreacă. Anul acesta am avut șase participanți la etapa județeană și toți s-au calificat pentru etapa națională.

Cum colaborați cu celelalte etnii din județ?

-Brăila este un mozaic multietnic, la fel și Galațiul și chiar România. Avem 18 minorități în parlament. Conviețuim foarte bine. Acest popor a primit toate aceste minorități cu brațele deschise, fără discriminare, oferindu-le tot ce a avut mai bun, locuri în care să își crească copiii, în care să învețe în limba lor și să  ducă mai departe ce au moștenit din străbuni.

-Brăilenii vă asociază, așa cum este și firesc, cu ansamblul Parnassos. Când și cum a luat ființă acesta?

– Ansamblul Parnassos a luat ființă odată cu Comunitatea Greacă. Dar nu numai, pentru că grecilor le place să danseze, să fie împreună, și după ce servim un tsipouro (n.r. băutură alcoolică tradițională grecească) sau o retsina (n.r. vin alb tradițional grecesc cu aromă de brad) sau un pahar de vin și nu numai atunci, ne place să ne simțim  bine, ne place să dansăm, ne place să cântăm. Ansamblul de dansuri Parnassos este înființat odată cu comunitatea. Este un ansamblu care crește în fiecare an, care aduce în rândurile lui atât greci, cât și filoeleni. Avem cursuri de dansuri pentru copii, pentru tineri și pentru adulți. Acestea sunt coordonate de un profesor din Grecia, domnul Filippos Delvinioti, care de trei ani, împreună cu noi, încearcă să ne dea toate cunoștințele despre dansul tradițional. Pentru că există și dans de tavernă, dans de petrecere, dar dansul tradițional este cel care arată practic originile acestei comunități. Avem evenimente cu ansamblul atât în țară, cât și în străinătate, avem Festivalul de dansuri grecești care de câțiva ani are loc în Grecia, de doi ani în Insula Evia, iar membrii ansamblului fac parte din Consiliul Internațional al Dansului UNESCO, ceea ce implică și responsabilitate, dar și foarte multă seriozitate, în a prezenta publicului de la costume la dansuri tradiționale autentice. Este foarte simplu și foarte plăcut să dansăm la petreceri, dar tradiția este înainte de toate.

Pentru că se apropie Sărbătorile Pascale, mi-ar plăcea să vorbim puțin despre tradițiile grecești asociate cu acestea. Ce le aseamănă și ce le deosebește de tradițiile românești pascale?

-Suntem ortodocși, deci tradițiile și obiceiurile sunt aproape identice, cu mici particularități. Avem Postul Mare. La greci, înainte de post, se sărbătorește Apokries sau carnavalul, cu trei săptămâni înainte de Postul Paștelui. Apokries înseamnă „adio, carne”, dar pentru cei din comunitate înseamnă obiceiul veseliei, vacanță și timp liber petrecut împreună.

În lunea dinaintea postului, numită și Lunea Curată sau Kathara Deftera începe postul în biserica ortodoxă. Este o perioadă de curățire spirituală și fizică care marchează finalul celor trei săptămâni de carnaval, spunând adio meselor îmbelșugate.  În această zi, copiii se îmbracă în diverse costume, cântă, dansează pe străzi, în grupuri. Un alt obicei este cel al prinderii alviței. Se prinde cu o sfoară alvița de tavan, iar copiii încearcă să o prindă cu gura. Este veselie și după această zi intrăm în post.

Ne puteți dezvălui o rețetă grecească tradițională de Paști?

-Tradițional de Paști grecii mănâncă miel la proțap. Fac o groapă mare în care aruncă lemne și după aceea se frige mielul din care  toată familia și uneori chiar toată comunitatea degustă. Nu spun de tzatziki, nu spun de salata greceasca, sunt deja cunoscute.

-Credeți că putem vorbi despre un profil etnic? Dacă da, cum i-ați caracteriza pe greci, cu defecte și calități?

-Grecii sunt pretutindeni. Sunt în întreaga lume. Și atunci nu putem vorbi despre un profil. Este un profil al omului bun, al omului care vrea să facă ceva în viață și pentru familia lui. Sunt familiști, sunt foarte aplecați asupra nevoilor copiilor, ale familiei. De asemenea, le place foarte mult să râdă, să danseze, să se distreze. Când e de muncă, e de muncă, când nu, mergem și ne distrăm. Deci este un profil internațional, am putea spune. Defecte? Niciunul nu suntem perfecți. Așa că noi, luați ca persoane, putem avea și bune, și rele.

-Cărui popor simțiți că îi aparțineți de fapt? Sunteți grecoaică sau româncă în inima dumneavoastră?

-În inima mea, înclin spre partea grecească. Eu sunt româncă. Trăiesc în România, m-am născut în România, am învățat aici, muncesc aici. Deci eu sunt româncă, dar sufletul este suflet și nu-mi uit nici bunicii, nici înaintașii.

-V-ați gândit vreodată să vă stabiliți în Grecia?

-Nu, nu m-aș stabili în Grecia. Mi-e foarte dragă, dar eu aici mă simt acasă.

-Brăila, acest mozaic multietnic, orașul port unde se stabilea prețul grânelor din Europa, și-a pierdut în ultimele decenii strălucirea și renumele de odinioară. Ce credeți că ar putea revitaliza orașul? Unde să fie oare ascunsă apa vie a Brăilei?

– Apa vie a Brăilei este apa Dunării. Traficul pe Dunăre ar trebui revitalizat. Într-adevăr, a fost bursa agricolă la Brăila. Nu este întâmplător. Avem alături această suprafață deosebit de mare de 60.000 de ha care se cheamă Insula Mare a Brăilei și care, prin potențialul ei, poate renaște. E adevărat că în ultimii ani Dunărea nu a fost exploatată la reala ei valoare. Dar să sperăm că, și cu ajutorul acestui pod peste Dunăre, să revigorarăm întreaga activitate, atât portuară, cât și agricolă. Deci asta consider eu, apa vie a Brăilei este Dunărea.

***

Veronica Macri este brăileancă prin naștere. A absolvit Liceul Teoretic „Gh. Munteanu Murgoci” din Brăila, Școala Postliceală Sanitară din Brăila și Facultatea de Mecanică din Galați, promoția 1982. A urmat studii postuniversitare în domeniul asistenței sociale, dar și în managementul resurselor umane și al afacerilor publice europene. În 2007, a obținut masterul în Inspecție socială, la Facultatea de Sociologie și Asistență socială din București.

A activat ca inginer la Combinatul de Fire și Fibre Artificiale din Brăila, în perioada 1982-1986, apoi, până în anul 2000, a fost inginer la Șantierul Naval din Brăila.

În 2000, a preluat funcția de director executiv, consilier superior la Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie din Brăila, iar în 2008 a ocupat funcția de director executiv adjunct la Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Brăila.

Timp de doi ani, din 2010 până în 2012, a fost subprefect de Brăila. A activat apoi ca formator la Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Brăila și la Centrul regional de Formare Profesională a Adulților.

De la 31 august 2023 este subprefect la Instituția Prefectului- Județul Galați.

Este secretar al filialei Comunității Elene Brăila din 2017.

Articole similare

Back to top button