Artistul Traian Tsamuris expune la galeria muzeală „Gheorghe Naum” lucrări de pictură care pun într-o lumină specială Brăila – orașul natal, orașul cu istoria lui, dar mai ales orașul cu o arhitectură deosebită de care oricine are cât de cât educație culturală se îndrăgostește la prima vedere. De altfel, așa cum a subliniat la vernisaj muzeografa Alina Mircea, șefa secției Artă din Muzeul Brăilei „Carol I”, expozantul este unul dintre foarte puținii artiști plastici care reprezintă pictural Brăila construită, orașul din punct de vedere urbanistic.
Alina Mircea: „În ultimii ani, pictura de șevalet a lui Traian Tsamuris a căpătat o constelație de idei, o direcție, o preocupare, o intenție. E vorba despre Brăila, orașul nostru iubit, iubit și nereprezentat. Am mai avut ocazia să spun lucrul acesta la ultima expoziție personală a lui Traian, care a avut loc în octombrie 2023 la Casa Tineretului unde a prefațat – dublu și reciproc onorant – Festivalul International de Jazz Johnny Răducanu. Traian Tsamuris vine cu o noutate. Noi nu avem o iconografie în artă a Brăilei. Avem reprezentat foarte bine, aproape sistematic, aproape monografic, peisajul natural al Brăilei – bălțile, Dunărea; la Gheorghe Naum, dar în anii 1930 și nu mai târziu, părțile de mahala și periferie. Dar Brăila noastră, cu arhitectura ei superbă – din fericire, bine conservată, încă – și cu tot ce are frumos, specific, impresionant din punct de vedere arhitectural și urbanistic, nu e o temă în pictura românească. Portul e temă, balta e o temă, Dunărea e o temă, apa e temă, dar orașul Brăila nu este o temă. E un eveniment atunci când dăm, foarte, foarte rar peste peisaje urbane reprezentând aspecte ale Brăilei în pictura secolului al XX-lea (…) Lucrurile acestea s-au schimbat în ultimii ani; o conștiință istorică, poate, o mai mare atenție la împrejurimi, o mai mare atenție la ceea ce înseamnă memorie și demnitate locală a pătruns, a căpătat drept de cetate în preocupările artiștilor locali. Primul cred că a fost regretatul Ionel Radu, cel care a deschis în 2016 o expoziție reprezentând aspecte din ceea ce înseamnă țesutul urbanistic al Brăilei – aspecte de străzi, detalii arhitecturale. Ceva s-a închegat, ceva a atins un punct care-și cere exprimarea. Și lucrul acesta îl regăsim în expoziția lui Traian Tsamuris, pornind de la altă cale, de la alte surse și referințe – și prima, cea mai importantă, este estetica ilustratei, a cărții poștale ilustrate, despre care știm că iconografic reprezintă Brăila într-un mod absolut formidabil. Traian Tsamuris a pornit de aici, a internalizat-o, a introdus-o în propria subiectivitate, a făcut un soi de palimpsest din ce este imagine cartografică, imagine de ilustrată poștală, înscris de epocă, propriile amintiri, propria voință de a da corp, de a da reprezentare unor evenimente – multe dintre ele dramatice – în pictura sa, și a distilat în ultimii ani un limbaj care a ajuns la o anumită cristalizare, la un punct de închegare, de cursivitate, de pertinență (…) Imboldul expoziției de acum, ancora ei, e mai degrabă în nostalgie. Ideea de subiectivitate, memorie, memorie afectivă, gingășie (…) Văd aici mai mult relația foarte specială pe care Traian o are cu cuvântul scris și cu limba. El respectă foarte mult cuvântul scris; este un bun scriitor – el însuși, și asta conferă o sensibilitate specială, îl face să fie atent la formulări de epocă, la un anumit fel de politețe, la anumite maniere de-a scrie”.
Brăila trecută, o țară străină – expoziția lui Traian Tsamuris încearcă o recuperare, subiectivă, a acestui trecut
De ce merită să intrăm în Galeria „Gh. Naum” și să vedem lucrările lui Traian Tsamuris?
Explică tot Alina Mircea: „Cele mai multe sunt picturi foarte interesante, sunt frumoase, sunt picturi în care gestul pictural este unul foarte bine exersat, stăpânit, expresiv s.a.m d. Dar este și o invitație la a medita asupra trecutului. Trecutul e o țară străină, cum spune titlul unei cărți apărute prin 1985, de David Lowenthal, care a pus bazele a ceea ce se cheamă peste ocean <heritage studies>. Și Brăila trecută e o țară străină. Traian simte lucrul acesta, îi pasă, vrea să-l recupereze, vrea să-l pună pe tapet, vrea să-l pună pe pânză și vrea să facă din imaginile acestea vehicule, între starea noastră actuală – trăirile noastre, experiența noastră, perceptibile noastre, lucrurile de care ne lovim noi acum – și ce a fost, tezaurul acela de valori, semnificații, evenimente pe care îl înglobează imaginea noastră despre trecut și artefactele trecutului legate de Brăila”.
Afișul expoziției este reprezentat de o lucrare pe fond roșu, care simbolizează și trecutul zbuciumat al Brăilei, în care este inserat în mod foarte personal ceva care nu mai există: monumentul din ceea ce azi se cheamă parcul Monument. În tablou se află și regele Carol, călare, fără legătură cu vreo situație reală. Este doar o trimitere la istoria trecută a Brăilei, la paginile pline de lupte în care au fost implicați oamenii locului. La fel cum mai sunt lucrări în expoziție, este o invitație la revizitarea acestui trecut care a modelat, fie că recunoaștem sau nu, întreaga zonă a Brăilei. Privitorul va observa că stările și sentimentele artistului sunt încifrate în detalii, câteodată ele vin dintr-un vis – explica Traian Tsamuris la vernisaj.
Cu alte cuvinte, „Vederi de acasă ” este o expoziție binevenită. Rămâne pe simezele muzeale până în 3 martie 2024.
Traian Tsamuris, născut în 22 ianuarie 1979 în orașul Brăila, a fost elev al Liceului de Arte „Hariclea Darclée” și s-a specializat în pictură bizantină și iconografie, la Universitatea de Arte din capitală. Are și un masterat în pictură murală. Dar lucrează și pictură monumentală, scenografie, butaforie, bodypainting, portretistică. La Galeria „Gh. Naum” a mai fost prezent în expoziții de grup, în 2016 și 2018 cu pictură și icoane.
