Preoții din Arhiepiscopia Dunării de Jos, în slujirea socială, își întind mâinile pline de dragoste către cei aflați în suferință la Spitalul Județean de Urgență din Brăila.
Într-un gest de compasiune și devotament, preoții din slujirea socială din Arhiepiscopia Dunării de Jos au făcut o vizită specială pacienților internați la Spitalul Județean de Urgență din Brăila, în contextul anului omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor. Sub binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Casian, această acțiune a fost o manifestare vie a dragostei creștinești și a solidarității față de cei aflați în suferință.
Pe 24 aprilie, preoții au pășit pe culoarele spitalului plini de lumină și speranță, aducând cu ei binecuvântarea de la Sfintele Altare către cei care se luptă cu boala și durerea. Pacienții din Secțiile Pediatrie 1 și 2 și cei din Secția Neurologie au fost întâmpinați cu căldură și iubire, primind împărtășania cu Sfintele Taine și fiind unși cu untdelemn sfințit de la Taina Sfântului Maslu, săvârșită cu evlavie de preoții brăileni.
În plus față de împărtășirea spirituală, pacienții au primit și daruri materiale care să le aducă un strop de alinare în momentele dificile, iconițe, cărți de rugăciune, pachete cu alimente și produse de igienă au fost oferite cu dragoste, în semn de solidaritate și încurajare.
Darurile nu s-au oprit aici. Preoții au adus și o contribuție semnificativă pentru îmbunătățirea condițiilor din spital, astfel că 40 de seturi cu lenjerii pentru paturi și produse pentru curățenie, în valoare de 3000 de lei, au fost donate unității medicale.
Această implicare activă în sprijinirea sistemului medical local evidențiază angajamentul Bisericii în îngrijirea și susținerea comunității în momente de nevoie.
Acțiunea desfășurată la Spitalul Județean de Urgență din Brăila nu a fost doar o simplă vizită, ci o expresie a unei credințe vii și a unei iubiri active față de aproape. În acest gest de solidaritate și milostenie, preoții au transmis un mesaj de speranță și încurajare către toți cei care se luptă cu boala și suferința, arătând că nu sunt singuri și că sunt în permanență în grija și rugăciunea comunității lor.
