Expoziția „Benedict Gănescu. De la caricatură la simbol”, vernisată astăzi

La Casa Umorului Desenat, parte a secției Artă din Muzeul Brăilei „Carol I”, situată în str. Ana Aslan nr. 27, are loc astăzi, 14 ianuarie, de la 13.00, vernisajul expoziției de grafică satirică intitulată „Benedict Gănescu. De la caricatură la simbol”.

Expoziția marchează aniversarea a 95 ani de la nașterea artistului. Familia acestuia a oferit muzeului brăilean foarte multe lucrări ale sale, astfel că ele pot constitui fondul de plecare al unei ample prezentări care reunește biografia artistică a lui Benedict Gănescu, lumea umorului desenat, mediul artei plastice în general. Expoziția este realizată de Alina Ruxandra Mircea, muzeograf șef al secției Artă, care este și curatorul expoziției.

Expoziția rămâne deschisă până la 31 martie 2024

„Benedict Gănescu este creatorul unui limbaj distinct, foarte rafinat și în același timp foarte modern, bazat pe rigoare geometrică. Este artistul care a dus grafica satirică până la hotarele abstracționismului. Stilul pe care l-a dezvoltat începând din anii 1960 a conferit autonomie graficii umoristice, emancipând-o de suportul textual, de „legendă”, și, treptat, de orice element exterior imaginii. La Benedict Gănescu, mediul desenului și mesajul lui sunt consubstanțiale, calitățile satirice sunt intrinseci calităților formale, iar caricatura, așa cum pe drept a remarcat publicistul Mihai Pelin, <glisează spre simbol>. Cuprinzând nu mai puțin de 78 de lucrări de artă și materiale documentare reprezentând, cu aproximație, patru decenii de activitate, expoziția de la Casa Umorului Desenat caută să ofere publicului o imagine de ansamblu asupra <momentului Benedict Gănescu> în grafica românească”, explică Alina Ruxandra Mircea, cea care oferă și câteva repere bibliografice ale artistului.

Benedict Gănescu a studiat sub îndrumarea profesorilor Camil Ressu, Nicolae Dărăscu și Jules Perahim

Benedict Gănescu s-a născut la 14 ianuarie 1929, la Craiova și a decedat în 2 august 1996, fiind la București. A studiat la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, sub îndrumarea profesorilor Camil Ressu, Nicolae Dărăscu și Jules Perahim. A publicat primele caricaturi în „Studentul Român” (1948) și revista „Urzica” (1949). Între 1952 și 1958, a fost redactor la „Urzica”. Din 1957 a susținut, succesiv, rubrici permanente în „Contemporanul”, „Gazeta Literară” și „Luceafărul”. Concomitent, a realizat scenografie, costume, afișe și caiete-program de teatru, animație și ilustrație de carte. Câteva dintre cele mai frumoase cărți ale deceniului al șaptelea – „Păcală în satul lui”, de Ioan Slavici (1962), „Pretendentul american”, de Mark Twain (1964), „Gargantua și Pantagruel”, de Rabelais (1967), „Récital extraordinaire”, de Romulus Vulpescu (Paris, 1969) ș.a. – îi datorează prezentarea artistică. În 1966, a primit Premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române pentru ilustrațiile la „Comedia erorilor”, de William Shakespeare. Doi ani mai târziu, ilustrațiile la volumul „Gargantua și Pantagruel” i-au adus Premiul Uniunii Artiștilor Plastici pentru grafică. Între 1971 și 1989 a fost redactor artistic la revista „Tribuna României”.