Momente dedicate lui Mihail Sebastian, de Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului

Reprezentanțele Institutului Cultural Român din întreaga lume marchează Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului prin proiecții de filme, lansări de carte, expoziții și dezbateri, multe dintre ele dedicate dramaturgului brăilean Mihail Sebastian.

Pe 27 ianuarie, de la ora 19:00, Institutul Cultural Român a organizat prezentarea proiectului multimedia inovator propus de Diaspora Civică Berlin și cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN): „Mihail Sebastian și tinerii cu sufletul de crin”. Evenimentul a fost urmat de o masă rotundă cu tema „Rolul culturii în combaterea antisemitismului”.

Tot luni, ICR Madrid, sub auspiciile Ambasadei României în Regatul Spaniei, a prezentat, la sediul reprezentanței, filmul „Sebastian” de Lucia Hossu Longin, un documentar dedicat lui Mihail Sebastian, subtitrat în limba spaniolă.

De asemenea, Accademia di Romania in Roma, în colaborare cu editurile Castelvecchi, Edizioni Bordeaux și Humanitas, cu patronajul Ambasadei României în Italia, a organizat și găzduit o masă rotundă și o prezentare de carte dedicate tot lui Mihail Sebastian.

Cine a fost Mihail Sebastian?

Mihail Sebastian (pseudonimul literar al lui Iosif M. Hechter), romancier, dramaturg, eseist și publicist român, s-a născut la 18 octombrie 1907, la Brăila, într-o familie de origine evreiască.

Între 1915 și 1926 urmează clasele primare și Liceul „Nicolae Bălcescu” din orașul natal. Absolvă Facultatea de Drept și Facultatea de Filozofie ale Universității din București, după care încearcă, fără succes, să-și ia doctoratul la Paris. Lucrează ca secretar la o importantă casă de avocatură din epocă, fiind și avocat pledant.

Debutează în 1926 cu versuri în revista ieșeană „Lumea. Bazar săptămânal” și, în publicistică (sub pseudonimul Mihail Sebastian), la ziarul „Politica”. Între anii 1932–1933 este redactor la „România literară” (săptămânal condus de Liviu Rebreanu), iar între 1932 și 1936 colaborează la revista „Azi” (condusă de Zaharia Stancu), apoi la Revista Fundațiilor Regale (redactor între 1936 și 1940) și multe altele.

În 1932 îi apare primul volum, „Fragmente dintr-un carnet găsit”, iar în 1934 publică „De două mii de ani…”, cu o prefață de Nae Ionescu. Atacurilor și criticilor tendențioase declanșate de publicarea acestui volum le răspunde cu lucrarea polemică „Cum am devenit hooligan” (1935). Îi apar romanele „Orașul cu salcâmi” (1935, premiat de Societatea Scriitorilor Români) și „Accidentul” (1940). Se impune în viața literară ca dramaturg cu piesele de teatru „Jocul de-a vacanța”, „Steaua fără nume”, „Ultima oră” și „Insula” (neterminată).

La 7 septembrie 1940, în baza Decretului-lege din 9 august 1940, Mihail Sebastian este „licențiat din serviciu, fiind evreu”: i se interzice să mai profeseze ca jurnalist și i se retrage licența de avocat pledant. Predă literatura română la Liceul Evreiesc din București. În perioada războiului nu are drept de semnătură, iar piesa „Jocul de-a vacanța” este interzisă. Pentru a face posibilă reprezentarea, la 1 martie 1944, a piesei „Steaua fără nume”, un fost coleg de liceu, avocatul Ștefan Enescu, acceptă rolul de „autor” al piesei, sub pseudonimul Victor Mincu.

La începutul anului 1945 este numit consilier la Ministerul Afacerilor Externe. În același an ia ființă Universitatea Liberă Democratică, unde urma să țină cursuri și Mihail Sebastian. Dar în ziua de 29 mai, în drum spre Universitate, este lovit de un camion și moare, la vârsta de 38 de ani.