Muzeul Brăilei „Carol I” a încheiat programul expozițional din 2024 al Galeriei „Gheorghe Naum” într-un stil grandios, cu o revizitare a operei lui Mihail Gavrilov, prilejuită de împlinirea a 125 de ani de la nașterea artistului. După cum au precizat organizatorii, este prima expoziție personală dedicată lui Mihail Gavrilov în ultimii 55 de ani, iar pe simeze se regăsesc douăzeci și opt de lucrări de pictură și grafică, aparținând intervalului 1932–1967. Dintre acestea, douăzeci aparțin patrimoniului Muzeului Brăilei „Carol I”, iar celelalte opt au fost împrumutate de Nicolae Gavrilov, fiul artistului, special pentru această expoziție.

„Indiferent de mediul ales, subiectul predilect al lui Mihail Gavrilov a fost, în toată vremea, peisajul: i-au reținut atenția vederi pitorești din Silistra, Argeș, Buzău și Sighișoara și, mai cu seamă, frumusețea distinctă a peisajului dunărean la Vâlcov, Galați și Brăila. Câteva dintre picturile prezente în expoziție oferă prețioase mărturii despre aspectul de odinioară al orașelor Brăila și Galați. Pictor, gravor, scenograf, Mihail Gavrilov (9 decembrie 1899, Ismail – 28 septembrie 1968, Brăila) a fost, alături de Gheorghe Naum și Sorin Manolescu, unul dintre întemeietorii instituțiilor artistice locale.

Autodidact, a deprins desenul și pictura mai întâi sub îndrumarea părintelui său, reputatul problemist de șah Constantin Gavrilov. Ulterior, dezvoltarea sa artistică a beneficiat de pe urma prieteniei cu pictorii brăileni Gheorghe Naum și Sorin Manolescu, pe care i-a întâlnit în 1933 și împreună cu care a format, între 1939 și 1943, Grupul „Dunărea de Jos”. A debutat în 1935 la Salonul Oficial, în cadrul căruia avea să primească, în anii următori, câteva distincții care i-au consolidat încrederea în drumul ales: Premiul Fundației Simu pentru desen, în 1936, apoi Premiile pentru pictură și pentru desen în 1937.

Curând, împrejurările dramatice ale cedării Basarabiei l-au forțat să-și părăsească orașul de rezidență, Vâlcov, împreună cu întreaga familie. Cu ajutorul lui Sorin Manolescu, s-a stabilit definitiv la Brăila în 1941. În anul următor a fost angajat ca funcționar la Întreprinderea Metalurgică Dunăreană, pentru care a realizat și lucrări de pictură și pavoazare. În 1950 s-a transferat ca pictor scenograf la Teatrul de Stat Brăila (astăzi, Teatrul „Maria Filotti”), în cadrul căruia a înființat și condus Teatrul de Păpuși. În același an, a devenit membru al Colectivului Artiștilor Plastici din Brăila, viitorul Cenaclu local al Uniunii Artiștilor Plastici.

Ultima etapă a carierei îl relevă la fel de activ ca întotdeauna: a predat desenul la Școala Populară de Artă din Brăila, a realizat scenografia pentru numeroase piese de teatru și a fost, până la sfârșitul vieții, o prezență constantă în expozițiile colective locale și regionale”, este mesajul transmis de Alina-Ruxandra Mircea, muzeograf – Serviciul Cercetare, Documentare, Valorificare din cadrul Muzeului Brăilei.