De ani și ani, sărbătoarea Crăciunului a fost și este de neconceput fără bradul împodobit. Chiar și în vremurile de restriște din comunism, când regimul aflat la putere nu vedea cu ochi buni sărbătorile religioase din calendar, în fiecare casă Ajunul venea cu un brăduț cât de mic, de cetina căruia atârnau bomboanele învelite în staniol, ispite colorate pentru cei mici.
În ultima vreme, din considerente ecologice sau financiare, brazilor naturali le-au luat locul cei artificiali, unul mai bogat și mai țanțoș decât altul. Vorbim despre tendințe în împodobirea pomilor de Crăciun, dar parcă sărbătorile nu mai au farmecul de odinioară. Poate și pentru că din case lipsește mireasma cetinei de brad.
Simbol al vitalității și al longevității
Obiceiul împodobirii bradului este unul străvechi, precreștin, fiind asociat destul de târziu cu sărbătoarea Nașterii Domnului. Plantele veșnic verzi simbolizează vitalitatea și de aceea, în vechime, oamenii credeau că ar putea aduce sănătate și longevitate în casa lor prin „verde” decorat. Romanii își împodobeau casele cu ramuri de laur la trecerea dintre ani, iar nordicii atârnau ramuri de brad la intrarea în casă, la începutul iernii, pentru a face dificilă intrarea spiritelor rele.
Abia în Evul Mediu este atestat obiceiul împodobirii caselor cu pomi, în provinciile Alsacia și Lorena, dar nu cu ocazia Crăciunului, ci de Anul Nou. De aici tradiția se extinde în întreaga Franță, Spania, Italia și Elveția.
Primele dovezi despre decorarea bradului sunt din Livonia, Estonia și Letonia de astăzi, din secolul al XV-lea. În anul 1841 apare în Anglia primul brad de Crăciun, la castelul Windsor, dăruit de prinţul Albert soţiei sale, celebra regină Victoria.
În anul 1880, obiceiul a ajuns şi la Casa Albă din Washington. Preşedintele Theodore Roosevelt l-a interzis, invocând pericolul unui incendiu şi necesitatea protejării mediului. Tradiţia a fost reluată abia în anul 1923. Începând din anul 1930, brazi de mari dimensiuni au fost amplasaţi în pieţe sau locuri publice, iar în anii ’70 au apărut brazii artificiali.
La români, bradul are multiple semnificații rituale
Tradiția spune că pomul de Crăciun se împodobește în Ajun de Crăciun, pe 24 decembrie. Pentru decorare, se folosesc mere, nuci, colăcei, lumânări sau instalații electrice luminoase, globuri, ghirlande, dulciuri. Un înger sau o stea poate fi pusă în vârful pomului, reprezentând îngerii sau steaua de la Betleem.
La români, bradul are multiple semnificații rituale. Cuvântul însuși provine din substratul geto-dac. În tradiția de la sate, obiceiul împodobirii bradului se regăsește la nunți și la moartea tinerilor, femei și bărbați. Tradiția exista din vremea dacilor și semnifică o nuntă rituală între persoana decedată și natura reprezentată prin brad. Bradul astfel împodobit se numește Pomul vieții și se regăsește și ca motiv în arta populară.
Buturuga de Crăciun – ritual arhaic solar
La noi exista și tradiția străveche a buturugii de Crăciun: un trunchi de brad care ardea continuu în noaptea Crăciunului. Ion Ghinoiu, în lucrarea „Obiceiuri populare de peste an”, descrie astfel datina: „Substitut fitomorf al zeului autohton Crăciun, reprezentat de un trunchi de brad tăiat (jertfit) și ars pe vatră în noaptea de 24/25 decembrie, simbolizând moartea și renașterea divinității și a anului la solstițiul de iarnă.”
Valeriu Bălteanu este de părere că arderea bușteanului în noaptea de Crăciun a reprezentat la un moment dat o parte a unui scenariu arhaic de control magic al soarelui. Acesta precizează în lucrarea sa, „Dicționar de mitologie românească”: ,,Crăciunul este, din perspectivă cronologică mitică, un moment de cumpănă al astrului zilei șioamenii trebuie să ajute Soarele să depășească această perioadă periculoasă, prin utlizarea intensă a focului, un subtsitut al Soarelui, în fond, chiar și pe timpul nopții.”
În România, împodobirea bradului de Crăciun este un ritual de dată recentă, fiind împrumutat din Occident. Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, brazii împodobiți puteau fi văzuți doar în casele nemților de la oraș. Primul brad împodobit la sărbătorile Crăciunului a fost cel de la palatul principelui Carol I de Hohenzollern, după venirea în Principatele Române, în anul 1866.
