Procurorul general, Alex Florenţa, îi solicită preşedintelui Klaus Iohannis avizul pentru începerea urmăririi penale a lui Ion Iliescu în dosarului ”Mineriada” din iunie 1990.

Iniţial, în iunie 2017, fostul preşedinte Ion Iliescu a fost trimis în judecată pentru infracţiuni contra umanităţii, alături de fostul director al SRI Virgil Măgureanu și fostul premier Petre Roman, dar în decembrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis restituirea dosarului la Parchetul Militar, pentru refacerea anchetei.

Ion Iliescu le-a mulțumit ortacilor pentru ”tot ceea ce ați demonstrat în aceste zile: că sunteți o forță puternică, cu o înaltă disciplină civică, muncitorească, oameni de nădejde”

În cei 34 de ani, justiția nu a reușit să facă lumină în privința violențelor și atrocităților săvârșite de minerii din Valea Jiului, veniți la București la chemarea lui Ion Iliescu. La plecare, minerii au lăsat, în urmă 4 morți și peste 1000 de oameni bătuți și arestați, iar fostul președinte Ion Iliescu le-a mulțumit ortacilor pentru ”tot ceea ce ați demonstrat în aceste zile: că sunteți o forță puternică, cu o înaltă disciplină civică, muncitorească, oameni de nădejde”.

Dosarul ”Mineriada” s-a aflat ani în șir pe masa procurorilor, a fost închis și redeschis, au fost audiate sute de martori, s-au scris mii de pagini de rechizitoriu și s-au administrat probe. În 2008, dosarul mineriadei, care fusese instrumentat până atunci de procurorul militar Dan Voinea, a fost închis de fostul procuror general Laura Coduța Kovesi, care a dat rezoluții de neînceperea urmăririi penale.

România a fost obligată în 2014 de CEDO să continue investigațiile în dosarul ”Mineriada”

În 2014, România a fost obligată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) să continue investigațiile în dosarul ”Mineriada”, iar lucrurile au început să se miște. În 2015, procurorul general al României, Tiberiu Niţu, a infirmat rezoluţiile de neîncepere a urmăririi penale, iar în 2017 dosarul a fost finalizat de procurori și trimis în instanță. Procurorii care de-a lungul celor 34 de ani au lucrat la dosarul mineriadei au fost: general locotenent Ion Alexandru, fostul adjunct al șefului Parchetelor Militare, colonelul Virgiliu Marian Istrate, colonelul Iulian Dinu și locotenent-colonelul Dan Mihail Mitrănescu.

Procurorii au susținut în rechizitoriul care are 2.000 de file că în zilele de 11 și 12 iunie 1990, autorităţile statului au hotărât să declanșeze un atac violent împotriva manifestanților, studenți, elevi, intelectuali și personalităţi publice precum Victor Rebengiuc, Doina Cornea, Marian Munteanu, Octavian Paler, Valeriu Sterian, Alexandru Andrieş, Cristi Paţurcă, aflați în Piaţa Universităţii din Bucureşti și care solicitau respectarea punctului 8 al proclamaţiei de la Timişoara, interzicea candidaturii la funcţii publice, pentru un interval de trei legislaturi consecutive, a tuturor activiştilor regimului comunist şi membrilor Securităţii.

Asaltul asupra manifestanților a fost declanșat în dimineața zilei de 13 iunie 1990, cu următoarele repercusiuni: moartea prin împușcare a 4 persoane, privarea de dreptul fundamental la libertate, din motive de ordin politic, a unui număr total de 1250 de personae, vătămarea integrității fizice și psihice a unui număr total de 1388 de personae, s-a pătruns în forţă, fără drept, în sediul Institutului de Arhitectură și al Universității din București, fiind percheziţionate mai multe birouri, iar persoanele aflate în incintă au fost evacuate prin acte de violenţă, peste două sute de persoane au fost ridicate şi transportate la o unitate militară a Ministerului de Interne din localitatea Măgurele, unde au fost reţinute până în după-amiaza aceleiaşi zile, când au fost lăsate libere, după o cercetare sumară, au fost incendiate sediile Poliţiei Capitalei, Ministerului de Interne, Televiziunii Române şi Serviciului Român de Informaţii, s-a făcut uz de armă cu muniţie de război de către forţele de ordine, în aceste împrejurări fiind împuşcate mortal 4 persoane, iar alte 3 au fost rănite, de asemenea, prin împuşcare.

Conform hotărârii luate de preşedintele Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, prim-ministrul Guvernului României, viceprim-ministrul, conducători ai instituţiilor de forţă, precum şi de alte persoane din conducerea Frontului Salvării Naţionale, în Piaţa Universităţii au fost aduşi muncitori de la Întreprinderea de Maşini Grele Bucureşti, coordonați de directorul acesteia. Muncitorii s-au manifestat violent, agresând fizic persoanele întâlnite în zona Institutului de Arhitectură, după care au ocupat Piaţa Universităţii împreună cu forțele de ordine, pentru a împiedica revenirea manifestanţilor. Acţiunile întreprinse de autorităţile statului au generat o ripostă violentă din partea opozanţilor, astfel că au fost incendiate sediile Poliţiei Capitalei, Ministerului de Interne, Televiziunii Române şi Serviciului Român de Informaţii.

Judecătorul de cameră preliminară dispune excluderea tuturor probelor

Judecătorul de cameră preliminară a constatat aspecte de neregularitate a rechizitoriului din 12 iunie 2017 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secția Parchetelor Militare, „sub aspectul nelegalităţii constând în lipsa dispoziţiei de începere a urmăririi penale” pentru faptele presupus comise de Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Mărgureanu și Mugurel Florescu” și sub aspectul ”nelegalităţii urmăririi penale efectuate în cauză după redeschiderea urmăririi penale în ceea ce priveşte comiterea infracțiunii de crime împotriva umanității în varianta normativă a uciderii unor persoane (…), în ceea ce privește descrierea faptelor reţinute prin actul de sesizare în sarcina inculpaţilor, indicarea şi analiza mijloacelor de probă”, la care se adaugă „aspectele de nelegalitate a urmăririi penale şi, implicit, de nelegalitate a administrării probelor” prin constatarea nulităţii a 10 acte de urmărire penală, ordonanțe și rezoluții.

De asemenea, judecătorul de Cameră Preliminară a dispus „excluderea tuturor probelor administrate în cursul urmăririi penale” și „restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Parchetelor Militare”.

Ca urmare a primului rechizitoriu, s-a dispus restituirea cauzei la procuror în vederea completării urmăririi penale. După completarea urmăririi penale şi o nouă sesizare a instanţei supreme, cauza a fost din nou restituită, ca urmare a faptului că nu a fost parcursă procedura specială a răspunderii ministeriale.

În aceste condiţii, deşi trebuia din nou începută urmărirea penală ca urmare a celei de-a doua restituiri a cauzei la procuror, organele de urmărire penală au infirmat doar rezoluţia de începere a urmăririi penale în ceea ce-l privea pe fostul inculpat care a deţinut demnitatea de ministru (Chiţac Mihai), menţinând, în mod nelegal, celelalte acte de urmărire penală efectuate în cauză. (…) ”Consecinţa care se impune este aceea a neregularităţii rechizitoriului nr. 47/P/2014 atât sub aspectul nelegalităţii urmăririi penale efectuate în cauză după redeschiderea urmăririi penale în ceea ce priveşte comiterea infracțiunii de crime împotriva umanității în varianta normativă a uciderii unor persoane, cât şi în ceea ce privește descrierea faptelor reţinute prin actul de sesizare în sarcina inculpaţilor sub acest aspect, indicarea şi analiza mijloacelor de probă.”

Judecătorii au decis atunci anularea tuturor probelor strânse de procurori, fiind constatată nelegalitatea rechizitoriului prin care Ion Iliescu a fost trimis în judecată, alături de Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu, general (rez.) Mugurel Cristian Florescu, amiral (rez.) Emil „Cico” Dumitrescu, Cazimir Ionescu, Adrian Sârbu şi Miron Cozma.

Cine beneficiază de întârzierea descoperirii adevărului în acest caz?

Întârzierea descoperirii adevărului servește, în primul rând, celor acuzați, însă trebuie să avem în vedere că victimele Mineriadei primesc sume semnificative de la CEDO cât timp o instanță din România nu emite o hotărâre definitivă în acest caz.

Faptul că dosarul ”Mineriada din 13-15 iunie 1990”, nu a fost soluționat  nici la 34 de ani de la evenimente, ar putea fi argumentat de ipoteza că sistemul judiciar din România nu dispune de suficiente resurse sau motivație pentru a ajunge la adevăr și mai puțin de faptul că dreptatea și adevărul reprezintă principiile supreme pe care se bazează actul de justiție.

William Scott Downey afirma că: ”Legea fără dreptate este o rană fără vreun leac.” și aceeași idee se aplică și dosarelor REVOLUȚIEI, MINERIADEI și 10 AUGUST, care sunt ca niște răni deschise în conștiința societății românești. Ele reprezintă doar câteva dintre motivele pentru care justiţia din România va fi doar o justiţie târzie şi, de cele mai multe ori, nulă.