Starea de sănătate, nu mai trebuie s-o spunem, este cea mai importantă, iar atunci când ea se deteriorează și gravitatea înseamnă urgență, sunăm după ajutor. Dar când situația este – sau pare – alarmantă, telefonul pentru salvare poate deveni motiv de nervi. Pentru că poate părea că răspunsul nu e cel așteptat, pentru că se cer detalii – celui tensionat, stresat de starea momentului ele par inutile – și pentru că, de fapt, nu prea știm să deosebim o urgență reală care se anunță la 112 de o durere care se va rezolva după o vizită la medicul de familie ori la medicul specialist. De aceea, am cerut un punct de vedere de la medicul Viorica Iuga, șef Serviciul de Ambulanță Județean (SAJ) Brăila, unul dintre specialiștii care oferă periodic detalii ale modului cum se operează în asigurarea urgențelor la cursurile de profil organizate pentru toate categoriile de angajați din domeniul medical.

Atunci când sunăm la Salvare fără să fie cazul nu facem decât să irosim timp în care s-ar fi răspuns la un apel pentru o urgență adevărată

Toate cele transmise de dr. Viorica Iuga reprezintă un adevărat breviar de conduită care va ajuta, sperăm, la salvarea reală de vieți. Pentru că atunci când sunăm la Salvare fără să fie cazul nu facem decât să irosim timp în care s-ar fi răspuns la un apel pentru o urgență adevărată. Și acest timp înseamnă, cel mai ades, viață.

Dr. Viorica Iuga, șef SAJ Brăila: „<112 – ce urgență aveți?> Este răspunsul standard dat de operatorul de la Serviciile de Telecomunicații Speciale care face legătura cu unul dintre dispecerii de la Ambulanță, Pompieri sau Poliție, după felul/ categoria problemei, după aceea va stabili nume, adresă, număr de telefon. În cazul Ambulanței, vom fi preluați de un dispecer care va întreba, la rândul său, despre detaliile urgenței medicale pentru care sunăm. Ar trebui să răspundem cât mai clar și pe scurt despre simptome, de când au apărut și dacă avem antecedente de boli cronice, mai ales cardio-pulmonare, hepatice, psihice. 

De asemenea, vom fi întrebați despre adresă – mai ales repere, pentru a putea dirija mai precis și rapid echipajul ce va fi trimis, de exemplu: strada – colț cu… vis a vis de… lângă… primărie, biserică, școală, stație de autobuz, alt loc public cunoscut în oraș, dar mai ales în rural. Vă rugăm să nu luați în nume de rău sau să nu vă scandalizați pentru aceste întrebări”. 

Ideal este ca apelul la 112 să fie realizat de la adresa pacientului  

Dr. Viorca Iuga: „Toate întrebările sunt puse pentru rapiditatea descoperirii adresei de echipajul Ambulanței. Dialogurile în contradictoriu sau <furioase> nu fac decât să inflameze relația, și așa emoțională, între apelant și dispecer – acesta din urmă nu vrea decât să ajute. 

Un lucru important. Apelul telefonic e bine să fie făcut de la adresa unde se află bolnavul, care telefonează personal sau roagă pe altcineva prezent acolo să sune. Există situații în care apelurile se fac din alte locuri – chiar din alte orașe, iar pacientul singur nu poate întotdeauna asigura accesul echipajului ambulanței – să deschidă ușa, poarta, să ajungă la interfon etc. Alteori, pacientul nici nu știe despre apelul făcut către ambulanță de altă persoană. 

În cazuri excepționale, dispecerul insistă să i se ofere măcar numărul de telefon al pacientului, să vorbească direct cu acesta, pentru lămuriri. În orice caz, echipajele adecvate simptomatologiei prezentate în convorbirea telefonică sunt trimise la pacient pentru evaluare și rezolvare a cazului, fără excepție. Desigur că alocarea echipajului și anunțarea lui pentru deplasare se face de către dispeceri imediat după încheierea convorbirii cu apelantul (pacientul), adică după închiderea telefonului. Precizăm că acest gest este eronat interpretat de unii apelanți ca <închiderea în nas a telefonului>. Vă asigurăm că e o exagerare, explicabilă poate prin starea emotivă și anxioasă dată de boală și simptomatologia pacientului”.

Apelăm 112 doar în cazul urgențelor reale, nidecum la situații care se pot rezolva la medicul de familie

Viorica Iuga: „Dorim să punem accent pe necesitatea apelării la numărul 112 în cazul și DOAR în situațiile cu adevărat urgente și cu simptomatologii grave, zgomotoase, cum ar fi, de exemplu: bolile cardiovasculare complicate, boli pulmonare, boli gastro-hepatice, traume diverse, accidente casnice, rutiere sau de muncă, agresiuni; sângerări, intoxicații diverse, arsuri, plăgi diverse; tulburări semnificative ale conștiinței, ale mișcărilor sau vorbirii – boli neurologice acute și cronice.

Menționăm că înțelegem că orice tulburare a stării de <normalitate> a sănătății poate fi resimțită că <urgență> de către pacient. De aceea în unele cazuri pacienții sunt îndrumați de echipaje spre medicul de familie, medicul stomatolog, psiholog,, chiar către ajutorul familial extins. Vă asigurăm că unghia încarnată suprainfectată, durerile dentare, insomnia, certurile cu familia sau vecinii, impresia că atacă extratereștrii NU fac obiectul urgențelor rezolvate de echipajului ambulanței. 

În concluzie, vă asigurăm de acordarea asistenței medicale de urgență totdeauna, tuturor, <gata pentru ajutor>, și urăm întregii populații – inclusiv colegilor noștri din ambulanță sau spitale – multă sănătate și viață împlinită„.