Spectacolul „Povestea neamului frumos” de la Cahul, o bucurie pentru brăileni în ziua Unirii

Spectacolul „Povestea neamului frumos” invitat la Teatrul „Maria Filotti” în ziua serbării Unirii Principatelor de la Teatrul Republican Muzical-Dramatic „Bogdan Petriceicu Hașdeu” din Cahul, Republica Moldova, a fost realmente o bucurie. Publicul, chiar și cei care nu au în obișnuință vizionarea pieselor de teatru – intrarea s-a realizat pe bază de invitații solicitate de doritori, a simțit că textul scris de Valeriu Butulescu are toate datele unui spectacol mare. Autorul a folosit cu măiestrie literară o mulțime de elemente din legendele și povestirile care însoțesc istoricul nașterii poporului român, neuitând să contureze și câteva defecte acolo unde am putea fi înclinați să vedem doar frumos și bine. Astfel, este aspectată puternic ideea că dacii erau mari iubitori de vin – dar în piesă bea mai mult personajul care îl întruchipează pe împăratul roman Traian – ori că romanii se simțeau îndreptățiți să fie cuceritori. Nucleul scenariului este axat pe un dialog, transformat și în luptă cu săbiile, între împăratul Traian și conducătorul dac Decebal, primul cu alura învingătorului, celălalt învinsul. Dar firul narativ, condus cu măiestrie de regizorul Boris Melinte, nu pune în lumină de fiecare dată pe învingător ca fiind realul câștigător. La fel cum nici în poziția de învins, Decebal nu apare în spectacol ca unul care a pierdut.  

Un spectacol plin de emoții, mereu altele, de la început până la sfârșit 

Ambele personaje principale, Traian și Decebal, foarte bine interpretate de actorii Radu Corlăteanu și Igor Caras, poartă cu măreție caracteristici pe care le asimilăm popoarelor lor, fiind în același timp stăpâniți câteodată de emoțiile oamenilor simpli. Cu siguranță, toți spectatorii au simțit mândria din replicile personajului Traian când își compunea strălucirea imperială, dar și pe cea a personajului Decebal care nu se teme de nimic pentru că, așa cum i-a învățat Zamolxis, dacii sunt bogați spiritual și, cel mai important, dacii sunt nemuritori. Această ultimă idee devine punct de deschidere a unei secvențe din povestea scenică. Ea este doar sugerată, dar produce o impresie puternică. Foarte tânărul fiu al lui Decebal se salvează, în spectacol, împreună cu alți tineri din încercuirea cetății zburând, ca Icar, peste prăpastia de lângă ziduri cu ajutorul aripilor de șindrilă. În final, Decebal își pune capăt zilelor cu ajutorul unui pumnal cerut lui Traian, pentru că un dac adevărat nu poate fi decât liber. Ideea de moarte este preluată de scenarist din legenda Miorița – versurile sunt rostite pe scenă. Învingătorului, departe de a arăta fericit, i se aduce la cunoștință că legiunile aduc la Roma multe care pline de aurul dacilor, aur pe care l-au putut lua pentru că cineva a trădat – plătit, ca Iuda, cu o pungă de bani.                 

Scenografia semnată Andreea Melinti rămâne în zona veridicului ca ambient scenic și costume. Câteva ziduri de cetate sunt martore ale dramei despre care cu toții spunem că a stat la baza făuririi poporului român – el este poporul frumos din titlu. Muzica lui Ghenadie Ciobanu din spectacol are și ea ceva din farmecul legendelor. Când se cântă la fluier, subliniază tristețea și accentuează ideea dramatică. Dar este o coloană sonoră frumoasă; și emoționează. La fel cum au transmis emoție și multe replici ale personajelor, culese de autor din aria comună a mitologiei care pune în istorie ceea ce nu știm despre daci în special – pentru că nu avem decât scrierile altora ca mărturii indirecte.  

O splendoare de text, foarte bună regie, excelenți actori în acest spectacol; muzica, inspirată. Un dar frumos pentru o zi deosebită.  

Finalul spectacolul a fost modificat special pentru reprezentația de la Brăila, cu dansul unui grup de tinere – costumate în alb, ceva de inspirație populară și de veșminte purtate de preotese ale templelor – și cu melodia/ cântec „Hora unirii” interpretată de cei de pe scenă, la unison cu publicul din sală.  

Ieșind să mulțumească publicului, dar și oaspeților pentru invitație, regizorul Boris Melinte a folosit prilejul pentru a transmite – cu ajutorul unor versuri – visul/ dorința românilor de peste Prut de a fi aproape de frații lor de dincoace de Prut fără granițe și fără opreliști. Nu a uitat să spună, de asemenea, că teatrul de la Cahul se renovează cu bani oferiți de România, fonduri guvernamentale prin programul „Romîni pentru români”; noul teatru se va inaugura anul acesta.   

A fost și o surpriză neteatrală în acea seară, după spectacol. Prof. Marcica Lupu a venit însoțită de colege din corul „Trison”, forrmație ce activează la Școala Populară „Vespasian Lungu”. Au interpretat două piese de factură patriotică, ultima fiind ”Hora unirii” care a prilejuit o invitație către public să se prindă într-o adevărată horă, în holul monumental al teatrului, ceea ce s-a și întâmplat.