„Cimitirul nevaccinaților” de Sorin Ovidiu Bălan, o carte a revoltei, a dragostei, dar și una inspirată de locul natal

Sorin Ovidiu Bălan, cunoscut jurnalist mai ales din prestațiile televizate în care nu uită să își arate temperamentul vulcanic și firea de răzvrătit, calcă pe urmele tatălui său, Ion Bălan (28 aug. 1934 – 24 mai 2017), jurist, ofițer, fost director al Teatrului „Maria Filotti”, scriitor, dramaturg – a scris piese pentru teatru de adulți și teatru pentru copii, jucate cu succes.  

Astfel, Sorin Ovidiu Bălan începe un drum în lumea literară prin cartea „Cimitirul nevaccinaților”, apărută la Editura Evenimentul și Capital, în 2023, publicată cu sprijinul necondiționat al colegilor din breasla jurnalistică.  

Este o dovadă că începutul este bun; așa au subliniat prezentatorii la lansarea volumului, din după-amiaza de 20 februarie 2024, eveniment desfășurat la reuniunea cenaclului literar-artistic „Casa Speranței”, în sediul asociației CAR Pensionari „Ana Aslan”. Un motiv pentru care lansarea s-a desfășurat aici este acela că acest cenaclu are printre membrii fondatori pe regretatul Ion Bălan. De altfel, profesorul și publicistul Jenică Chiriac a făcut, pentru cei prezenți, și un scurt excurs în biografia lui Ion Bălan despre care brăilenii iubitori de teatru au a-și aminti cu plăcere. Poate confirma oricând aceste aspecte fericite Veronica Dobrin, de asemenea fost director al dramaticului brăilean, care a răspuns invitației lui Sorin Ovidiu Bălan de a participa la lansarea moderată de Virgil Matei, reprezentant din partea gazdelor. 

 O carte în care regăsim duhul unor mari scriitori, brăileni și nu numai 

 Au prezentat cartea și Mihai Vintilă, scriitor, jurnalist, editor, dar și Ștefan Mitroi, membru al Uniunii Scriitorilor și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști, coleg de redacții cu autorul. Acesta din urmă a făcut câteva aprecieri măgulitoare la adresa cărții, subliniind destule dintre ceea ce literații numesc atuurile unui bun volum: personaje conturate, structură narativă cursivă și antrenantă, recunoașterea unui autor cu bune lecturi.

Dacă citim cartea în cheie funerară, pentru că este vorba chiar despre moarte, ea induce aerul acela sumbru și tristețe. Dar cartea nu e scrisă în cheie funerară, deși locul în care se petrec cele 23 de întâmplări, așa își numește autorul cele 23 de povestiri, este un cimitir (…) Bântuie în această carte duhul lui Panait Istrati – îi sunt pomenite chiar niște personaje emblematice din cărțile sale, și puțin duhul lui Fănuș Neagu pentru că tot vorbim de un povestitor, și al unui scriitor care nu are legătură cu Brăila – dar pentru că a venit cu un roman mare, cu o capodoperă, de la marginea societății, de la marginea Bucureștiului mai exact -mă refer la Eugen Barbu și romanul Groapa, a precizat Ștefan Mitroi.      

Autorul s-a bucurat să revină acasă, să retrăiască amintiri.

Sorin Ovidiu Bălan: „La câțiva pași de aici e o casă unde am fost adus de la maternitate, în brațe la tata, cu mama după el. După aceea ne-am mutat în Radu Negru și am devenit băiat de Radu Negru, după aceea băiat de Hipodrom, cu unele probleme la Liceul nr. 3, îndrăgostit de o domnișoară, puștoaică cu sânge de viperă, acum nu mai e chiar puștoaică, dar sângele e la fel (… ) Eu sunt un brăilean cu buletin de București”, este doar un fragment de mărturisiri ale autorului, mândru de descendența sa brăileană.  

Cartea a început să fie scrisă în pandemie – obligativitatea de a sta în casă fiind greu de suportat de autor, inițial ca un roman de dragoste și continuat ca un roman al revoltei. Dar pasajele care au spațiu comun cimitirul sunt inspirate din Brăila copilăriei și a adolescenței, personajele sunt și ele conturate cu gândul către timpul amintirilor, așa că mulți brăileni vor găsi în „Cimitirul nevaccinaților” asemănarea cu „Sf. Constantin”, cimitirul din Brăila, și cu orașul altor vremuri, mai blânde, poate și pentru că amintirile temperează durerile, șlefuiesc asperitățile, ascund tușele grele.