În toamnă, când Dacia Unirea Brăila a jucat unele meciuri pe teren propriu, pe ploaie, toată presa dedicată fotbalului mic s-a scandalizat văzând că terenul de la Stadionul Municipal a devenit un bazin de polo. Apa băltea pe teren, porțiuni mari ale gazonului fiind inundate, cu toate că ploile nu fuseseră neapărat niște potopuri.

Explicația este una destul de simplă. Pista de zgură, folosită la motociclism, este singura din țară omologată pentru spectaculoasele competiții de dirt-track. Amenajarea unei piste pentru competițiile oficiale de dirt-track înseamnă mai multe lucrări specifice. Astfel, pista este efectiv arată cu tractorul, pentru îndepărtarea pietrelor și bucăților de cărămidă care sunt sub stratul de zgură. Un strat de zgură care nu prea mai este, fiind, de fapt, un amestec de pământ și zgură.

După aceea, pista trebuie nivelată pentru a fi tare și plată. Pe turnantă, la viraje, motocicliștii au nevoie de o pantă de înclinare, astfel încât schimbările de direcție, la mare viteză, s- aibă acuratețe. În timp, din cauza acestor operațiuni, dar și a gestionării defectuoase a arenei, șanțurile de scurgere de pe teren s-au colmatat, iar sistemul de drenaj efectiv s-a înfundat, nemaifiind capabil să facă față la ploi.

De aceea, terenul de fotbal, mai ales că i-au fost implantate defectuos și niște sisteme de irigații, arată groaznic și este sub nivelul pistei de motociclism.

Terenul la Primărie, pista la ANS

Dincolo de aceste probleme, mai găsim și o altă încurcătură de natură juridică. Terenul de fotbal și tribunele, care oricum sunt în paragină, sunt în administrarea Primăriei Brăila și Consiliului Local Brăila. În același timp, pista de zgură aparține Agenției Naționale pentru Sport, fiind administrată de CSM Brăila.

Din acest motiv, al dublei proprietăți, refacerea arenei din Parcul Monument implică un foarte întortocheat proces, care oricum nu știm dacă ar putea avea finalitatea dorită.

Fotbal sau dirt-track?

Ar fi o întrebare logică, ambele tabere având argumentele lor. Întâi de toate ne întrebăm cum atâția ani cele două au coexistat, exact în același format, cu Dacia Unirea Brăila jucând finala Cupei României ori semifinala Cupei Balcanice, iar motocicliștii făcând din dirt-track un sport emblematic pentru brăileni.

Este clar că acum, când pretențiile au crescut din toate punctele de vedere, o congruență între cele două, cel puțin în starea deplorabilă a infrastructurii, nu este posibilă. Fotbalul, evident, își taie partea leului, iar tradiția impune respect și solicită oameni competenți pentru viitor, dornici de muncă.

Dirt-track-ul are și el tradiția sa, dar și dreptul la viață. Mai ales că la Stadionul Municipal din Brăila, atenție, a rămas singura pistă omologată din țară, pentru această disciplină sportivă. Că este așa, o demonstrează faptul că la ultima ediție a Cupei Macec la dirt-track, în toamna lui 2023, peste 2.000 de spectatori s-au strâns în tribune.

În Bulgaria, până prin 1994, susținute exclusiv de armata țării vecine, au fost 8 stadioane special construite pentru dirt-track. Poate ar fi cazul ca stadionul brăilean să devină un fieff al dirt-track-ului, iar fotbalului să i se construiască o casă nouă.

Este o simplă părere, iar noi vom continua să susținem ambele discipline sportive. Dacă pista de motociclism de la Brăila a rămas singura din țară, măcar să păstrăm acest lucru. Autoritățile vor fi convinse mai ușor să construiască un nou stadion de fotbal, decât un nou stadion de dirt-track.

Cât despre tribune și gradene, acestea arată foarte rău și necesită reparați urgente pentru securitatea celor care vor veni la stadion. Pentru fotbal, dirt-track sau pentru ambele.