Anul acesta sărbătorim 143 de ani de la înființarea bibliotecii publice în orașul nostru. Din 1981, instituția poartă numele marelui scriitor brăilean Panait Istrati. În tot acest timp, Biblioteca Județeană s-a aflat în serviciul comunității brăilene, facilitând conexiunea dintre oameni și informații, asigurând conservarea documentelor vechi și reușind cu succes să se adapteze la noile cerințe date de saltul tehnologic al zilelor noastre.

Printre realizările cele mai recente ale instituției, menționăm proiectul-concurs Brăila Tech Sprint Hackathon, unic în țară, și cel mai recent proiect, Creative Hub Brăila, un incubator de idei destinat revitalizării și valorificării identității locale, însumând până în prezent peste 230 de activități, cu participarea a peste 4.000 de persoane. Biblioteca brăileană este singura din țară care aplică pe proiecte europene pentru dezvoltare, singura din țară cu echipă de robotică înscrisă în First Tech Challenge și singura din Europa cu filiale neasistate – punctele situate în parcul Monument și pe Faleza Dunării.

Anul trecut, instituția a avut peste 14.000 de utilizatori, peste 200.000 de vizite și a împrumutat peste 70.000 de documente. În cadrul bibliotecii s-au desfășurat 1.828 de activități, cu peste 33.000 de participanți. Biblioteca dispune de un catalog online, care permite verificarea disponibilității tuturor documentelor din colecția instituției. Biblioteca digitală adună peste 11.000 de înregistrări din diverse domenii, acestea putând fi accesate de oriunde. Anul trecut au fost înregistrate în jur de 140.000 de vizite virtuale la resursele din rețeaua bibliotecii. Site-ul instituției poate fi consultat aici.

De Ziua Națională a Bibliotecarului, am stat de vorbă cu Dragoș Neagu, managerul instituției, despre provocările și satisfacțiile profesiei de bibliotecar astăzi, în plină eră digitală.

-Cum ați descrie relația cititor-carte astăzi?

-E destul de dificilă relația cititor-carte în acest moment. Cred că mai curând ar putea fi descrisă ca o relație informație-utilizator, pentru că, putem spune, de aproape 30 de ani, biblioteca și cartea sunt într-o revoluție a suportului. Constatăm o migrare de la suport pe hârtie către digital și în aceste condiții  cei care produc informația – editori și sub ei tipografii, au o mare problemă în ceea ce privește gestionarea noului format. În aceeași situație se află și bibliotecile, care treptat au început să creeze biblioteci digitale. În România s-a pornit ceva mai greu, dar încep să apară din ce în ce mai des, în cadrul bibliotecilor mari de obicei, universitare și județene. În acest moment, practic bătălia mare se dă în acest spațiu al bibliotecilor digitale. Era într-un fel de așteptat, pentru că, dacă ne ducem în timp, o să vedem că până în ’95-’96, perioada de apariție a internetului, principala sursă de informare era biblioteca. Este adevărat că această sursă nu a dispărut imediat, este prezentă și acum. Se spune despre Google că este o bibliotecă cu cărțile aruncate pe podea. De fapt, informația care vine de acolo nu este atât de bine structurată ca la bibliotecă. Dar, prin faptul că poate să agrege un volum foarte mare de informații, de multe ori este preferat ca o sursă alternativă de informare. De aceea cred că, odată cu apariția principalelor motoare de căutare, a început să apară și această modalitate de a te informa de pe internet, în detrimentul sau în compensare față de informația pe care o primeai de la bibliotecă.  O statistică din 2017, dinainte de pandemie, arăta că informația pe format scris aflată în gestiunea întregii umanități, prin comparație cu cea în format digital, reprezintă numai 6 %. De aceea eu cred că era numai o problemă de timp până să apară această inteligență artificială generativă cum este Chat GPT sau celelalte forme de acest gen.

Dar totuși biblioteca se află în continuare în opțiunile oamenilor. 18,5 % din populația Românei trece pe la bibliotecă, ceea ce reprezintă mult. Aproape 4 milioane de oameni trec pe la bibliotecă în fiecare an.

-Cât și ce mai citim în era internetului?

-Este evident că, dacă am lua după principala categorie de utilizatori ai bibliotecii, iar aceasta este reprezentată de elevi și studenți, adică populația între 7 și 25 de ani, discutăm în principal despre bibliografia școlară. Dar cea mai căutată este cartea de loisir. Cred că de un an au început să devină din ce în ce mai interesate și persoanele cuprinse între 25 și 40 de ani, categoria care frecventa cel mai puțin biblioteca. Aici ne putem gândi și la faptul că a trecut pandemia și toată lumea caută  să-și găsească un loc de muncă, așadar variante de a se informa, de a se perfecționa.

-Care este misiunea bibliotecilor publice în acest context?

-Biblioteca publică, în spațiul actual, își respectă misiunea inițială, cea de a asigura comunității unde își desfășoară activitatea informația de care aceasta are nevoie. Dar, odată cu apariția internetului, au apărut și alte servicii. Toate bibliotecile din România oferă în acest moment acces la internet gratuit. Este și o măsură de protecție socială pentru cei care nu au acces la internet.

Practic, în acest moment bibliotecile sunt considerate instituții de cultură, pentru că în primul rând își realizează activități de marketing din sfera culturală. Dar ele sunt plasate undeva între educație și cultură și am putea să le denumim niște instituții ale cunoașterii. Pentru că încearcă să răspundă oricărui cetățean cu privire la nevoia lui de a afla un anumit lucru.

-Care sunt provocările pe care trebuie să le depășiți, ca instituție, astăzi?

-În momentul de față, rămâne în continuare nevoia de finanțare în ceea ce privește achiziția de publicații. Or, aici este o balanță între fondurile pe care le aloci pentru achiziția de carte și fondurile pentru dezvoltare, astfel încât să cuprinzi și segmentul digital în dezvoltare. Când am lansat în 2022 biblioteca digitală, scanam deja publicații din 1996. Pare destul de târzie deschiderea acestei biblioteci, dar nu poți să faci o bibliotecă digitală la două săptămâni după ce ai început să digitizezi pentru că devine dezamăgitoare pentru utilizator. Am terminat biblioteca digitală în ceea ce privește bibliografia școlară în 2004.

Nu vreau să spun că ar fi fost această informație ascunsă, ea a fost mereu la îndemâna utilizatorilor, dar era ca o informație adăugată catalogului bibliotecii. Practic trebuia să cauți titlul respectiv și la un moment dat descopereai că există și o înregistrare în format digital. Acum înregistrările în format digital sunt puse pe domenii de interes, într-o altă locație care se cheamă Bibliotecă digitală, însemnând mult mai mult decât faptul că am un fișier pus undeva. Ele trebuie să comunice între ele, să poată face colecții comune. Există standarde de comunicație special concepute pentru biblioteci digitale, deci nu trebuie să privim biblioteca drept un simplu depozit de documente digitale, e ceva mult mai complex.

-Despre ce tip de finanțare discutăm în cazul bibliotecilor publice?

-Este o finanțare mixtă. Bibliotecile publice sunt finanțate integral de la bugetul de stat, de la salarii până la dotări. Majoritatea lor sunt finanțate din fondurile administrației publice locale. Practic, există o singură bibliotecă finanțată de la bugetul de stat și aceasta este Biblioteca Națională a României, finanțată de Ministerul Culturii.

Conform legii, bibliotecile pot realiza și servicii pe bază de tarife, dar acestea, prin proporția lor, sunt plasate la 1% sau chiar sub 1% din bugetul pe care îl primim de la administrația publică locală. E, într-un fel, bine că putem face acest lucru și putem gestiona aceste fonduri, deoarece putem să compensăm o parte dintre cheltuielile care le avem pentru consumabile – hârtie, tonner – folosite tot pentru serviciile pe bază de tarif.

-Ce servicii le oferă utilizatorilor biblioteca?

 –Cred că orice bibliotecă județeană oferă o sumă de servicii din care putem separa serviciile tradiționale, cele de informare și documentare, practic serviciul tradițional de bibliotecă: împrumut la domiciliu de documente, studiu pe loc la sala de lectură, rezervări de publicații. În rest, putem să discutăm despre servicii specializate sau care se adresează cetățenilor, altele decât cele menționate anterior. Prin această categorie de activități, bibliotecile din țară realizează o legătură foarte strânsă cu comunitatea. Și acest lucru practic este vizibil în numărul de utilizatori. La Brăila, anul trecut am avut undeva peste 860 de activități principale, care au atras peste 36.500 de oameni din Brăila. Asta înseamnă că o cincime din populația municipiului a trecut pe la Bibliotecă, ceea ce ne plasează pe un loc destul de bun pentru o astfel de instituție, unică, de altfel, la nivel local.

-Cu ce se mândresc colecțiile speciale ale bibliotecii brăilene?

 –Colecțiile speciale cuprind colecțiile de manuscrise ale unor autori brăileni, cartea veche și rară, colecțiile de medalii, cele de fotografii, de ex libris-uri, deci practic cartea publicată înainte de 1950, românească și străină, alături de alte categorii de documente.

Fiind bibliotecă județeană  și având în activitate realizarea bibliografiei locale, suntem foarte concentrați în a achiziționa și a pune în valoare documente realizate de brăileni. Avem o colecție întreagă de traduceri după Panait Istrati în limba turcă. Panait Istrati este un scriitor cuprins în bibliografia școlară din Turcia și a fost tradus aproape integral în turcă. De ce? Pentru că este un scriitor relevant al spațiului balcanic. Iar noi avem o pleiadă întreagă de astfel de traduceri în limba turcă, alături de manuscrise ale unor autori brăileni cum ar fi Gheorghe Lupașcu și alții. Astfel, câștigăm nu numai bibliografia locală , cât și o latură de moștenire culturală  pe care noi încercăm să o cuprindem în colecțiile noastre și să o exploatăm prin publicațiile pe care le realizăm.

-Cum poate accesa publicul larg aceste documente?

-Publicul larg are acces la astfel de documente. Exact în acest punct se situează acum activitatea noastră de creștere a bibliotecii digitale, pentru că, în dorința noastră de a conserva acest pachet de colecții, îl transformăm în pachet digital astfel încât să nu mai fie nevoie de o aprobare specială pentru a le studia. Încercăm să creăm nu o barieră, ci o justificare totuși a utilizatorului care vine să studieze, să spunem, o ediție princeps a lui Eminescu sau Regulamentul Organic. Este important să conservăm aceste colecții. De aceea, în baza unui permis special justificat de persoana care face acea cercetare, oferim accesul la aceste colecții. Dar dorim să le deschidem și mai mult tocmai prin digitizarea lor.

-Ce ne puteți spune despre proiectele speciale ale instituției pe care o conduceți?

-Noi am încercat să arătăm că putem să învățăm și din activități de tipul „do it yourself” sau din diverse ateliere realizate pe lângă bibliotecă. Astfel încât încercăm prin ceea ce realizăm să analizăm nevoia comunității și să reacționăm în această direcție. Un exemplu a fost Makerspace, de fapt un spațiu creativ comunitar. Ele nu sunt unice în bibliotecile din România, dar sunt destul de prezente în bibliotecile din vestul și din nordul Europei. Dezvoltarea bibliotecilor în Europa este dată tocmai de zona nordică. Ei au început cu astfel de activități care au priză la tânăra generație, astfel încât putem să acoperim mult mai ușor segmentul format din adolescenți, cu precădere. Dar nu numai adolescenți, pentru că noi abordăm activitatea de la Makerspace începând de la studiile gimnaziale și mergând până la facultate. O parte dintre activitățile acestui proiect sunt pe bază de tarife, practic percepem valoarea materialelor care intră în acest proiect. De aceea noi credem că e un spațiu foarte util pentru a ne racorda cu diversele preocupări tehnice ale comunității. Dar de ce să ne oprim numai în zona tehnică? Avem și un club de scriere creativă și este important să dezvoltăm acest lucru pentru că, în mod evident, copilul care scrie este, prin definiție, un cititor foarte dedicat.

-Cine și cum se poate înscrie la atelierele și în proiectele bibliotecii?

-Oricine se poate înscrie la atelierele și la proiectele bibliotecii. Zilele acestea am dat drumul înscrierilor la Clubul de vacanță. Clubul de vacanță  a început în 2013, tocmai prin faptul că în acel moment eram într-un proces de mutare. În acel moment a apărut o decuplare între activitatea noastră și utilizatori, așa că soluția a fost Clubul de vacanță.

Este o activitate anuală, cu un succes deosebit, avem o medie de 200 de copii în fiecare zi, vreme de șase săptămâni. Venim cu activități care nu au legătură directă cu cartea, dar se desfășoară în spațiile bibliotecii. Și atunci, în mod implicit, ai și apropierea de carte. Credem noi că este cea mai democratică instituție dacă privim lucrurile așa, pentru că atât un copil de grădiniță, cât și un pensionar au aceleași drepturi când vin la bibliotecă.

-Colaborați cu alte instituții similare din țară și din străinătate? Cum ați descrie această colaborare?

-Nu am putea să facem ceea ce facem în acest moment la bibliotecă fără această colaborare. Colaborăm foarte bine în acest moment cu administrația publică locală cât și cu instituțiile de învățământ, cu ONG-urile locale. Fără a avea acest spațiu colaborativ, nu am reuși să implicăm un număr așa mare de oameni din comunitate în  activitățile noastre. Avem foarte mulți voluntari care vin din zona instituțiilor, a firmelor sau a școlilor și care ne ajută în activitățile pe care le derulăm. Iar la nivel național există o colaborare foarte bună între bibliotecile noastre și vă dau exemplul atelierelor de scriere creativă. Au pornit la noi ca un atelier simplu, apoi ne-am dus spre o rețea națională de astfel de ateliere și noi organizăm în fiecare an un concurs. Pentru că dacă nu realizezi un concurs, un spațiu competitiv, nu poți să evaluezi cam cât de bine ai performat în domeniul respectiv. Or, tocmai acest lucru creează posibilitatea de a-ți măsura eficiența.

-Care credeți că va fi evoluția cărții, a lecturii și a bibliotecii în viitor?

 –Eu cred că biblioteca va supraviețui. Nu știu dacă se va numi bibliotecă în viitor, ea a rămas bibliotecă de la Biblioteca din Alexandria. Dar, dacă privim activitatea bibliotecilor de-a lungul mileniilor, pentru că vorbim de o instituție care se întinde pe mai multe milenii, vedem că în permanență a existat o interferență a activității acestora cu etapele de dezvoltare a umanității.

Ce am fi făcut dacă am fi avut și în acest moment o bibliotecă precum cea din Alexandria, în care aveam câteva sute de mii de papirusuri? Cum mai puteam să asigurăm o frecvență de câteva sute de oameni pe zi în medie, pe an? Era foarte dificil. Dacă mergem către Evul Mediu, câtă lume avea atunci acces la publicații, având în vedere că erau multiplicate prin copiști? În primul rând era un număr foarte mare de oameni care lucrau la acestea, materialul pe care erau transpuse informațiile era extrem de scump, iar de foarte multe ori, chiar și în bibliotecile ecleziastice care predominau în acel moment, cărțile erau legate cu lanțuri de raft, pentru a se asigura securitatea lor. Cred că putem discuta, din etapă în etapă tehnologică, trecând de la gravură la tipar și până la epoca modernă, când am trecut la tipărirea la scară industrială, la explozia ziarului. Acum constatăm că ziarul s-a mutat online. Informația circulă online pentru că este adaptată la nivelul cererii societății.

Și biblioteca se adaptează. În continuare vom gestiona cărți și informații pe format tipărit, pe hârtie, dar cred că în viitor vom acumula din ce în ce mai multă informație digitală. Am trecut de la catalogul pe fișe al bibliotecii la căutarea pe web, acum prin inteligența artificială generativă cred că înseși sistemele de căutare vor fi modificate într-un interval de timp astfel încât să acorde o asistență din ce în ce mai accentuată în spațiul pe care vrei să-l gestionezi. De aceea, biblioteca probabil va deveni unul dintre acești generatori de informație.

Dragoș Neagu s-a născut la Bran, în județul Brașov, la 12 februarie 1966.

Este absolvent al Facultății de Metalurgie, specialitatea Turnătorie, a Universității „Dunărea de Jos” din Galați. Este traducător atestat.  A obținut doctoratul în management la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, cu tema  „Indicatori de performanță în bibliotecile publice”.

Din anul 1994 este angajat al Bibliotecii Județene „Panait Istrati” , parcurgând toate treptele, de la bibliotecar la director adjunct (1998-2007) și manager, din 2007.

Este membru al Asociației Naționale a Bibliotecarilor și Bibliotecilor Publice din România din 1994, îndeplinind și funcția de președinte al Asociației în două mandate, 2012-2016 și 2021-2025. Este și membru în Comisia Națională a Bibliotecilor ca reprezentant al Ministerului Culturii.