Elevii și cadrele didactice de la Școala Primară „Sf. Maria” din municipiul Brăila au desfășurat o activitate deosebită punând în evidență tradițiile populare dedicate sărbătoririi Sfântului Martin. Copiii au confecționat lampioane, fiecare după cum a dorit, și-au făcut unii altora cadouri, au interpretat cântece specifice sărbătorii religioase. Așa s-a întâmplat și în alte locuri în țară unde există comunități romano-catolice, dar și școli care doresc să pună în valoare obiceiuri și tradiții ale căror repere îi ajută pe profesori să pună accent în educație pe trăsături morale, pe valoarea gesturilor umane și de bună conduită.
Sf. Martin este celebrat la data de 11 noiembrie în calendarul romano-catolic și nu numai. La fel ca la ortodocși, este o sărbătoare care marchează intrarea în Postul Crăciunului. Pe vremuri, în Europa apuseană avea loc o procesiune a copiilor care umpleau străzile de lumină, cu ajutorul unor lampioane, și de cântec. La fel ca vechii europeni, copiii brăileni și profesoarele de la Școala Primară „Sf. Maria” și-au spus unii altora urarea de Sfântul Martin: „Luminile lampioanelor să aducă în casele tuturor sănătate, bucurie și fericire!”, de asemenea și „Cine împarte și dăruiește, va fi fericit!”. Conform tradiției vechi germane, a fost fiecare cu lampa lui – „Ich gehe mit meiner Laterne!”.
Sfântul Martin este sărbătoare dedicată episcopului Martin de Tours, care a trăit în secolul trei după Hristos și care este celebrat deopotrivă de catolici și de ortodocși. Tradiția cu procesiunea lampioanelor vine mai ales dinspre catolici.
Legenda Sf. Martin
Legenda spune că Martin era un tânăr cavaler, înrolat sub arme și aflat la ordinele împăratului. Într-o seară friguroasă de noiembrie, el și colegii săi de arme își grăbeau caii să ajungă la o cetate pentru a se proteja de vremea urâtă pe timpul nopții. Toți își goneau caii, mai puțin Martin, care era foarte atent cu animalul său și nu dorea să-i facă vreun rău. Colegii deja intraseră în castel când el a ajuns la poarta castelului, unde a zărit un cerșetor. Omul era îmbrăcat cu haine care nu îl puteau apăra de frig. Martin, un tânăr generos, s-a simțit tare stingherit când și-a dat seama că nu îl poate ajuta pe sărmanul om întrucât nu avea la el merinde sau altceva cu care să îl omenească. Avea pe el doar veşmântul de cavaler, cu mantie călduroasă. Și-a scos mantia și sabia din teacă, a taiat-o în două și o jumătate i-a dat-o cerșetorului, bucuros că măcar cu atât a putut să ajute.
Intrat în cetate, camarazii au început să râdă văzându-l cu mantia înjumătățită. Martin le-a spus, cu modestie, că așa ar fi făcut pentru oricare dintre ei dacă s-ar fi aflat în nevoie, le-ar fi dat din ceea ce avea. Noaptea, Martin a fost trezit de o lumină strălucitoare. L-a văzut pe Însuși Mântuitorul, purtînd jumătatea de mantie și spunând îngerilor că Martin l-a îmbrăcat. Impresionat, Martin s-a simţit chemat să slujească creştinismul, s-a botezat și a acționat conform preceptelor creștine. A fost generos și altruist, ajutând mereu semenii, și mulți cavaleri i-au urmat exemplul.
Școala Primară „Sf. Maria”, o tradiție foarte veche
Școala, în formatul modern, organizează și desfășoară cursuri penrtru preșcolari și elevi din ciclul primar. Are sediul, din 2006, în str. Golești nr. 49. Este continuatoarea unei școli mult mai vechi. Aici se studiau limbile germană, engleză, franceză, dar și lucrul de mână, pianul, cântul – cursurile de limba română și examenele aveau loc în conformitate cu programele ministerului. Inițiator al acestui gen de învățământ în România a fost Institutul „Sfânta Maria” al catolicilor, care a organizat în perioada 1852 – 1948 două școli în București, câte una în Brăila, Turnu-Severin și Craiova. Primele călugărițe au venit din Germania. În prezent, institutul romano-catolic amintit funcționează sub numele Congregatio Jesu, fiind forul tutelar al școlilor, la fel cum din punctul de vedere al regimului educațional ele se supun regulamentelor Inspectoratelor Școlare Județene.