Pastile de dus cu capu’

Una mai veche, cu prietenul poporului, „Marcelino” Ciolacu. Nu știu dacă vă mai aduceți aminte, dar la învestirea în funcția de premier și-a prezentat un scurt CV. Că a intrat imediat după Revoluție în afaceri, că și-a distrus concurența din județul Buzău, că și-a continuat studiile superioare, că s-a înscris la doctorat, dar a fost exmatriculat. A spus cu atâta emfază, voluptate chiar, că a fost rejectat de  la doctorat, încât este clar că mesajul ce se voia a fi transmis era subliminal: adică ce credeți, că eu nu puteam să am un doctorat, puteam, dar eu nu sunt unul de-alde Ponta, Bode și alții, eu am deontologie. Așa că, scutit de corvoada studiului, a putut să-și continue destinul mesianic în slujba țării, să continue șirul repetabilelor poveri politice și să gândească despre noi cam așa: „Niște oameni, acolo și ei/Care știu dureros ce e suta de lei”. (Versuri Adrian Păunescu, Repetabila povară) 

Cu două săptamâni în urmă eram prin Istanbul, pe când premierul Ciolacu încă nu ieșise la celebrele lui cumpărături. Acum, reconectat la realitățile economice ale țării, m-am gândit: ce am făcut eu acolo cu 100 de lei? Păi treaba stă cam așa: 100 de lei ajung la vreo 20 de euro, cam 580 de lire turcești, adică trei beri Guinness, încât acum îmi vine să-mi trag pumni în cap. Cred că o să le cer banii înapoi. 

Tot prin Instanbul, când localnicii aflau că sunt din România, eram întrebat ce mai fac Hagi, Popescu și Mutu. Unul nu voia să afle dacă Mircea Cărtărescu are ceva noutăți editoriale ori a luat cumva Nobelul pentru literatură. 

Femeile însărcinate și persoanele însoțite de copii sub cinci ani vor avea prioritate la casele de marcat și la ghișeele instituțiilor publice. O măsură care sigur va duce la creșterea natalității, dar și a traficului pe rețelele de publicitate. De-abia aștept anunțuri de genul: „Închiriez copil pentru plata taxelor și impozitelor. Rog seriozitate!”