Anul viitor va fi unul foarte complicat atât din punct de vedere politic cât și social: vor fi patru rânduri de alegeri, fiecare cu specificul ei, și care sigur vor fi influențate de efectele recentelor măsuri fiscale luate prin asumarea răspunderii guvernamentale. În tot acest context, Partidul Național Liberal încearcă să-și găsească drumul și locul, dar, spre disperarea votanților săi, nu prea reușește.  

De aici și trimiterea la pasărea flamingo. Această creatură, potrivit ornitologilor, are capacitatea de a se odihni folosind alternativ câte o jumătate de creier. Când ține piciorul drept ridicat sub corp, flamingo doarme cu emisfera cerebrală dreaptă, iar când îl are ridicat pe cel stâng, își odihnește cealaltă parte a creierului.  

La fel a procedat și PNL în această coaliție guvernamentală. Privit de propriul electorat ca verișorul de la țară al unei familii bogate, a stat cu piciorul doctrinar drept ridicat și a marșat intens pe cel stâng. Chiar și la această pseudo reformă anti economică și anti socială marca PSD, tot piciorul stâng a fost de bază. În loc să vină cu propria viziune a unui partid ce se crede de dreapta, să-și impună anumite puncte de vedere, iar în caz de refuz să forțeze alegeri anticipate cât legea îi mai permite, PNL a ales liniștea concubinajului dorit de primul sas al țării.

Ce se întâmplă când liberalii mai trec și pe piciorul drept este mai mult un fel de schelălăit al cățelului Samurache din fabula lui Grigore Alexandrescu. Lideri centrali, mai pe surse, mai pe la colțuri, își aduc aminte, chipurile, de sensul existenței lor politice și vântură nemulțumiri, idei etc. În consiliile locale și județene mai este un pic de consistență și înverșunare, dar per ansamblu PNL revine la piciorul stâng, cu ciocul ascuns sub aripa fratelui mai mare. 

Ce este un flamingo care nu stă pe niciunul dintre picioare? Un flamingo pe moarte, pentru că i le-a retezat electoratul!